Se încarcă pagina

VIZIUNEA – Încotro mergem? – partea 4

Viziunea este importantă în fiecare etapă a vieții unei biserici.

Rolul conducerii este să stimuleze şi să călăuzească procesul de schimbare prin dezvoltarea şi comunicarea viziunii, ținând cont de etapa în care se găsește biserica. Pentru a înțelege fazele în care se găsește biserica de-a lungul existenței sale, aleg să prezint ciclul ei de viață, văzut prin ceea ce numesc ca fiind modelul Bullard-Adizes.
Ichak Adizes, în “Managing Corporate Lifecycles”, analizează ciclul de viată al unei organizații, iar George Bullard, in „The Life Cycle and Stages of Congregational Development”, dezvoltă un model destinat bisericii, bazat pe patru factori-cheie, al căror raport determină stadiul în care se află, la un moment dat, o biserică anume. Acești patru factori sunt: V – Viziunea; R – Relațiile; P – Programele; M – Managementul. Combinând cele două modele, am ajuns la cel de mai jos: read more

Leadership din poziție secundă: Provocări

La începutul anilor 90, încă din adoldescență, am intrat în contact cu idei mai sistematizate despre leadership. În acei ani de fragedă tinerețe m-am simțit atât de onorat că s-au găsit oameni care să vadă în mine, pe atunci un băiat timid și fără abilități sociale prea dezvoltate, ceva demn de asociat cu ideea de lider. În tabere dedicate unor teme de leadership, precum Neemia, Daniel, Trăind periculos în mâinile lui Dumnezeu, am învățat multe lecții spirituale despre conducere din perspectiva lui Dumnezeu. Una dintre acele lecții a fost un principiu simplu care a intrat în mintea și inima mea pe diverse căi: Înainte de a conduce, învață să te lași condus. Principiu fain, mi-am zis eu atunci. Din acele zile și până azi piața a fost invadată cu resurse în domeniul conducerii, de toate felurile. Multe dintre acestea mi-au fost de mare ajutor, asistându-mă la propria dezvoltare. Însă acest principiu vechi și valoros, pe care l-am crezut atunci și îl cred și azi, mi-a dat atâtea bătăi de cap de-a lungul timpului. Și asta pentru că în el s-au ascuns reale provocări ale poziției secunde cu care m-am întâlnit nu de puține ori. read more

Actul conducerii nu este mai dificil, este diferit

Contextul românesc a suferit transformări majore. Secolul XX a devenit istorie, iar viața contemporană oferă noi oportunități și, în același timp, noi provocări, atât pentru cei care formează o comunitate, cât și pentru cei care au roluri de conducere. John Maxwell a spus: “Schimbarea este inevitabilă. Dezvoltarea este opțională.” Responsabilitatea conducătorului spiritual este cea de a identifica schimbarea și de a continua dezvoltarea proprie, a strategiei și a metodelor. Iată doar câțiva indicatori ai schimbării care necesită dezvoltare corespunzătoare. read more

Cifre pastorale îngrijorătoare

Am găsit o imagine interesantă pe internet. Am căutat sursa, dar fără sorți de izbândă până acum. Destul de multe biserici, cu diferite „culori confesionale”, au promovat-o în Octombrie, când peste Ocean se sărbătorește „Luna păstorului”. În România nu avem încă o asemenea practică, în care să fie adusă în atenție slujirea pastorală (o lună în care, în loc de critică, să promovăm rugăciunea și încurajarea în folosul celor care se ostenesc „în Domnul”, fie că se numesc păstori, prezbiteri, diaconi sau lideri în diverse departamente ale Bisericii). read more

Leadership din poziție secundă: Frământări

În contextul bisericesc actual, obținerea întâietății în conducere devine adesea miza dinamicii relațiilor frățești (de multe ori acestea se transformă, simplu, în relații electorale). Tot mai mulți lideri își doresc să fie numărul unu și din păcate pentru acest țel își dedică timpul, slujirea și darurile de sus cu care au fost înzestrați. Parcă tot mai rar ne este dat să vedem Sauli ascunși printre vase, Moise dornici să devieze în altă parte responsabilități conducătoare, sau Aroni și Huri susținându-și mai-marele în momentele delicate. read more

Ispitele liderului 7 – Autoprotecția

Domnul Isus spunea odată că o cetate așezată pe un munte nu poate rămâne ascunsă. Problema acelei cetăți este că se situează pe o înălțime. Cu cât ceva sau cineva se află „mai sus” cu atât este mai expus privirilor…și criticilor. Nu trebuie să fi de mult timp lider ca să afli acest lucru pe pielea ta. Odată așezat în poziția de conducere, ochii tuturor se vor îndrepta spre tine și fiecare te va evalua în funcție de așteptările și standardele sale. Începi să cunoști partea mai puțin plăcută a conducerii, anume expunerea la lovituri. read more

Pe urmele Maestrului – 2 – Un cadru sacru

În articolul anterior (Pe urmele Maestrului – 1-) am încercat să zugrăvesc imaginea neucenicului atât de prezentă azi în realitatea ecleziastică, însă atât de bine camuflată sub masca discipolului autentic. Îmi propun ca în următoarele rânduri să conturez un cadru în care mai apoi să abordez pe rând caracteristicile unui ucenic. Și asta pentru că nu putem vorbi de ucenic, ucenicie, facere de ucenici fără să privim mai întâi la perimetrul în care toate acestea sunt posibile. Acest cadru este relația personală dintre maestru/învățător/lider și discipolul său. Fără această relație personală liderul este un simplu profesor care de la înălțimea catedrei dictează adevăruri propoziționale și discipolul nu este diferit de un elev distant mai mult sau mai puțin silitor. Însă pentru a face această relație posibilă este nevoie ca din ambele sensuri să existe o anumită măsură de conștientizare și deschidere. read more

Liderii spirituali sunt naturali

Deși o prea mare parte a conducătorilor bisericilor vremii noastre neglijează identificarea potențialilor lideri, sau chiar mai rău – au grijă să-i țină la distanță, în obscuritate, totuși chiar și cei preocupați de creșterea numărului oamenilor implicați în actul conducerii adesea au dificultăți când trebuie să-i selecteze.

Trebuie să recunoștem că noi, pastorii, avem tendința de a supra-spiritualiza calitățile celor care ar putea fi candidați la ucenicie în vederea conducerii. Să nu uităm, că Isus a invitat în echipa Sa oameni naturali. Ucenicii Săi, cei care avea să devină liderii mișcării urmașilor lui Isus, la scară globală, în momentul identificării lor erau oameni obișnuiți. Oameni a căror calități naturale pot indica spre potențialii lideri din sfera noastră de influență. Iată doar câteva exemple care nu trebuie neglijate: read more

Pe urmele Maestrului – 1 – Contururi de neucenic

România penticostală/evanghelică trăiește din plin freamătul evanghelizărilor de la început de an. Credincioșii sunt chemați ca seară de seară, împreună cu prietenii lor, să umple lăcașurile de cult. Predicatori din cei mai cunoscuți, însoțiți de muzicieni cu notorietate apar pe meniul bogat oferit de biserici în această perioadă. Pe lângă admirația pe care o am pentru eforturile sincere specifice acestui sezon rece, mă întreb ce se întâmplă cu cei din publicul țintă, care au răspuns, cu o ridicare de mână, la chemarea predicatorului? Îi mai caută cineva după acel moment zero sau sunt aduși în mulțime și lăsați să se descurce apoi de unii singuri? read more

Arta conducerii

Conducerea este o artă precum navigația. Cârmaciul unei corăbii trebuia să fie un cunoscător al mării. Cunoașterea sa presupunea privirea de ansamblu asupra sistemelor naturale de care depindea orientarea lui. El trebuia să cunoască marea cu temperatura, curenții și culoarea ei, trebuia să cunoască comportamentul vietăților marine și al păsărilor, trebuia să citească stelele și vânturile. De această cunoaștere sistemică depindea orientarea lui, iar de aceasta depindea succesul călătoriei și siguranța echipajului. read more