Nu există comentarii încă

„NU EU, DANI”

Îmi lipsea lanterna, taman în momentul în care aveam cea mai mare nevoie de ea. Nefiind la locul ei, m-am apucat s-o caut în tot apartamentul. După 5 minute, am cedat nervos. Furios, m-am îndreptat spre Anna Grace – mezina familiei și autoarea multor boacăne – s-o întreb cine e autorul moral al infracțiunii. Ghiciți răspunsul? Exact . . .

„NU EU, DANI”
Vinovatul trebuia căutat în altă parte. Mi-am continuat drumul. Dani înghețase deja.
Tata, nu, nu, nu eu. Promit.”

Cine atunci?” am întrebat nedumerit.

Cred că Becky”, a venit imediat răspunsul.
Din nou, vinovatul nu era de găsit. Știam ce urma să-mi spună Rebeca Joy. Prin urmare, nici nu m-am mai sinchisit să întreb.
Scena se repetă zilnic. Dacă nu în familie, în biserică. Dacă nu în biserică, la serviciu. Dacă nu la serviciu, la biserică sau în familie, sigur o vezi prin ședințele de partid sau prin Parlament. Țapul ispășitor trebuie mereu căutat în altă parte. Este zestrea pe care o moștenim de la Adam (și Eva) în coace. Nu mă crezi?
„Și DOMNUL Dumnezeu i‑a zis: ‘Cine ți‑a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?’ Omul a răspuns: ‘Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat.’ Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: ‘Ce ai făcut?’ Femeia I‑a răspuns: ‘Șarpele m‑a amăgit și am mâncat din pom.’” – Geneza 3:11-13 EDCR
E greu să îți asumi responsabilitatea propriilor decizii / acțiuni deoarece consecințele sunt dureroase. Și atunci? Păi, atunci . . . delegăm. Ne scuzăm. Ne justificăm chiar academic. Nu eu . . . el, ea, ei. E mai ușor să da-i vina pe nevastă, pe copii, pentru lipsa de disciplină din propria viață. E mai la îndemână să dai vina pe voluntari sau colegi pentru lipsa de chef la locul de muncă.
Și exemplele pot continua. Dar ați prins ideea. Realitatea este că mai devreme sau mai târziu trebuie să înveți să-ți asumi consecințele, să înveți ceva din greșelile / eșecurile proprii, să nu mai dai vina pe altcineva pentru lipsa de rezultate. Altfel intri în cercul vicios, ajungând să rostești, ca Adam, ca Eva, ca ca Anna mea . . .
„NU EU, DANI”
. . . De aici începe căderea.

 

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu