Blog

Nu există comentarii încă

Lecții despre conducere din Vechiul Testament (3)

postat pe octombrie 18, 2019 Postat de:Lucian RotaruCategoriiBiblie

Avraam – un lider credincios

 

Nu ne-ar ajunge un singur articol să detaliem viața extraordinară a lui Avraam și lecțiile de conducere pe care le-am putea înțelege din expriențele lui cu Dumnezeu. Avraam (îl numim așa, chiar dacă inițial a avut cu un „a” mai puțin…) a fost numit tatăl tuturor credincioșilor (Rom. 4:11), pentru că a dat dovadă de o credință ieșită din comun, credință ce i-a fost socotită neprihănire. Privind atent la viața lui Avraam, în Geneza 11-12, putem sublinia câteva aspecte:

  1. Un lider bun ascultă de Dumnezeu. Avraam a primit chemarea de a merge într-o țară pe care nu o văzuse, aflată la mii de kilometri distanță, și a fost gata să creadă că Dumnezeu nu doar promite, ci poate să și împlinească ceea ce a promis. Avraam L-a crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, chiar dacă, privind la realitatea tristă a vieții lui, nu exista posibilitatea biologic naturală ca urmașii lui să apară, darămite să mai fie și un neam mare și binecuvântat. Avraam a crezut că Dumnezeu poate să facă ceea ce promite. Mai mult, Dumnezeu îi promite lui Avraam nu doar binecuvântare numerică și un renume special, dar și că va fi o binecuvântare pentru multe familii de popoare, pentru grupuri etnice pe care el încă nu le cunoștea. Poate că unele dintre acele popoare pe care avea să le întâlnească ar fi fost periculoase, dar Dumnezeu îi promite și o protecție specială. În funcție de atitudinea pe care alte popoare o aveau față de Avraam, Dumnezeu hotăra binecuvântare sau blestem pentru acele etnii. Avraam l-a crezut pe Dumnezeu. Un lider plăcut lui Dumnezeu Îl crede pe cuvânt, chiar dacă privind la resursele personale ale omului, promisiunile lui Dumnezeu par a fi mult prea bune ca să fie adevărate.
  2. Un lider bun își părăsește zona de confort. Deși crescuse într-o zonă bogată, probabil înconjurat de mulți membri ai familiei și de prieteni speciali, Avraam primește chemarea de a părăsi acea zonă, pentru a urma un drum cel puțin ciudat. Nu l-a obligat nimeni pe Avraam să plece din Ur/Haldeea ca să meargă spre Canaan. Nici nu cred că informațiile pe care le-a primit de la Dumnezeu au conținut toate detaliile pe care noi le-am solicita azi în cazul unei călătorii temporare (nu mai vorbesc despre una pe termen lung). Avraam pleacă dintr-o casă pentru a locui în corturi, pleacă dintr-o zonă cunoscută pentru a merge într-una necunoscută, pleacă fără a face o expediție de probă înainte de unul singur, pleacă luând în calcul că nu se va mai întoarce niciodată. Pentru Avraam, este mai important confortul lăuntric, acela că este în voia lui Dumnezeu, indiferent de detaliile geografice sau de confortul exterior.
  3. Un lider bun duce lucrurile până la capăt. În Geneza 12:5 citim că Avraam a plecat spre Canaan, și a ajuns în Canaan. Avraam reușește să ajungă în locul pe care Dumnezeu îl voia pentru el și familia lui. Detaliul acesta este important atunci când ne gândim la cât de mulți oameni pornesc bine, au o țintă bună, au o direcție clară și o chemare specială din partea lui Dumnezeu spre un „ceva” luminos, dar „altceva” se petrece și nu mai ating ținta propusă. Fie că vorbim despre studenți la școli biblice, pastori tineri care predică frumos, misionari care adună fonduri pentru copiii săraci din India sau despre cântăreți care încep să audă aprecieri pentru muzica lor „scoasă din burdufuri noi”… mult mai important este sfârșitul unui lucru decât începutul lui. Pentru Avraam, este important nu doar să se fi pornit spre Canaan, ci chiar să ajungă în Canaan.
  4. Un lider bun are de dat examene spirituale. Din păcate, ce face Avraam în a doua parte a capitolului Geneza 12 este mai greu de explicat copiilor. Deși putea deja să se considere bogat, Avraam nu are maturitate în relația cu Dumnezeu ca să rămână în Canaan și când este foamete. Avraam are de dat examen la cursul: „Încredere în Dumnezeu în vreme de foamete”, iar nota nu pare a fi una de trecere. Din câte ne-am putea da seama (lăsând la o parte subiectul legat de severitatea judecății divine pentru acest aparent derapaj). Avraam face un compromis și rostește o jumătate de adevăr, într-o exprimare foarte convenabilă. Dumnezeu intervine și-i salvează viața și familia, și-l redirecționează pe Avraam cu ajutorul poruncilor lui Faraon. Avraam este ajutat de Dumnezeu să treacă examenul și să-și continue alergarea credinței. Peste veacuri, singurul care avea să ia notă maximă la toate examenele vieții era Mântuitorul Hristos.

Cine vrea și azi să fie lider bun, plăcut lui Dumnezeu, are de învățat de la Avraam să asculte de Dumnezeu, fără compromisul îngrijorării în vreme de foamete, să-și părăsească zona de confort atunci când Dumnezeu face o chemare de a ieși de acolo, și să ducă lucrurile încredințate până la capăt, fără să se lase descurajat sau sedus de cărări care par mai ușoare.

Ce alte lecții despre conducere credeți că putem învăța de la Avraam, din această porțiune a vieții lui (Geneza 11-12)?

Ultimele postari ale lui Lucian Rotaru (vezi toate)
Distribuie pe Facebook
Author: Lucian RotaruPastor al Bisericii „Betel” Constanța Lucian Rotaru – absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal din București (2007), al programului de master în Teologie sistematică în cadrul Facultății de Teologie Baptistă – Universitatea București (2010) și al programului ATS – Teologie pastorală, în parteneriat cu Big-Impact (2013). În prezent, urmează un program de D. Min (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky, SUA. Este căsătorit cu Elisabeta din anul 2008, tată a doi copii, pastor în Biserica Penticostală Betel din Constanța.

Postează un comentariu