Noe – un lider prin care Dumnezeu a salvat Omenirea
Noe a beneficiat de o moștenire familială de excepție. În mijlocul unei lumi depravate, străbunicul său a umblat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani, până când Dumnezeu l-a luat acasă și „nu s-a mai văzut”. Enoh a rămas în istorie, alături de Ilie, ca unul care nu ar fi „gustat” moartea ca toți ceilalți muritori, datorită atașamentului față de Dumnezeu. Noe nu l-a cunoscut direct pe străbunicul său, pentru că s-a născut cu aproximativ șaptezeci de ani după el. Bunicul lui Noe a fost un alt personaj celebru, datorită longevității lui. Nu sunt înregistrate informații despre nimeni altcineva care să-l fi depășit pe Metusala, omul care a trăit nouă sute șaizeci și nouă de ani. Dacă nu ne păcălește matematica, Metusala ar fi murit chiar în anul potopului sau destul de aproape înainte de potop. Multe sunt poveștile pe care Noe le putea auzi de la bunicul său, iar timp pentru ele a fost destul. Metusala a fost tatăl lui Lameh, despre care sunt menționate următoarele detalii: a trăit șapte sute șapte zeci și șapte de ani (deci de trei ori cifra perfectă șapte), iar din calculele matematice pe care le putem face cu informațiile din Biblie, a murit cam cu cinci ani înainte de potop. Tatăl lui Noe, Lameh, l-a binecuvântat profetic ca pe un fiu al mângâierii, care să aline truda și osteneala de a lucra un pământ blestemat.
Noe se evidențiază în generația lui prin faptul că a preluat ce a fost bun de la străbunicul lui. Degeaba are cineva o moștenire familială de excepție (bunicul prezbiter, tatăl păstor, unchiul profesor etc.) dacă nu se lipește nimic bun de el. Sunt cazuri în Scriptură (și nu puține) în care copiii profeților erau „capul răutăților” în generația lor. Noe a umblat cu Dumnezeu, întocmai ca străbunicul său, Enoh. De aceea, el a devenit un om neprihănit, fără pată, și a căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
Un lider înțelept prețuiește moștenirea familială bună și duce mai departe numele bun în generația lui.
Noe primește o poruncă de la Dumnezeu, în urma căreia i se cerea să facă ceva ce nu s-a mai făcut până atunci. O corabie uriașă, împărțită într-un mod ciudat, la care a trebuit să muncească dedicat zeci de ani, în acorduri de batjocuri colective. În loc să se teamă și să refuze oferta, Noe acceptă să facă tot ce-i poruncise Dumnezeu, și rămâne hotărât să finalizeze proiectul, indiferent de piedicile pe care le putea întâmpina. Noe și-a condus viața și familia spre împlinirea scopului lui Dumnezeu, și făcând așa i-a salvat de la moarte. Ascultarea de Dumnezeu în orice situație, chiar și atunci când El creionează o viziune aproape imposibilă înaintea ochilor tăi – iată o altă lecție despre conducere din vremea lui Noe.
Noe a ascultat de Dumnezeu, chiar și atunci când Dumnezeu i-a cerut un lucru greu.
Noe intră în corabie și rămâne acolo cuminte până la retragerea apelor. Cineva spunea că biserica de azi se seamănă cu arca lui Noe (dacă nu ar fi potopul afară, oamenii n-ar rezista mirosului dinăuntru…). Noe coboară din corabie la momentul potrivit, iar primul lucru pe care-l face atunci când coboară este să zidească un altar lui Dumnezeu. Noe își arată mulțumirea față de Dumnezeu, iar Dumnezeu promite că nu va mai pedepsi pământul așa cum tocmai o făcuse. Noe își cunoaște rolul, acela de a influența și de a învăța generația tânără ce trebuie făcut după ce te-a salvat Dumnezeu de la moarte: închinare, mulțumire, jertfă de bun miros. În urma acestei decizii inspirate, Dumnezeu rostește o binecuvântare asupra lui Noe și a copiilor lui. Noe își continuă umblarea cu Dumnezeu după ce trece biruitor printr-o situație de viață și de moarte. Cine s-a antrenat umblând cu Dumnezeu înainte de potop, va umbla cu El și după potop. Noe știe să sărbătorească victoria, prin faptul că dă cinste lui Dumnezeu pentru că a reușit să rămână în viață.
Un lider înțelept sărbătorește victoriile dând credit lui Dumnezeu așa cum se cuvine.
De n-ar fi fost și ultimul episod din viața lui Noe, tabloul vieții lui ar fi arătat perfect. Umblare cu Dumnezeu, ascultare „la virgulă”, motivare continuă pentru familie să împlinească viziunea, reușită unică în istorie și smerenia de a nu-ți asuma creditul pentru ea, favoarea lui Dumnezeu rostită ca binecuvântare pentru tine și urmașii tăi, alături de șansa unui adevărat nou început pentru omenire… de toate acestea avusese parte Noe până când a sădit o vie. După ce a cules via, Noe se pare că a lăsat umblarea cu Dumnezeu pe „pilot automat” și a început să sărbătorească victoriile și cu belșug de vin. Se expune riscant din cauza alcoolului, iar cel mai tânăr fiu al său povestește (probabil amuzat) fraților de afară ce văzuse din greșeală în cort. Noe se trezește din beție și rostește cuvinte de blestem asupra lui Canaan, fiul lui Ham. Ne întoarcem la moștenirea familială de excepție pe care a avut-o Noe și ne aducem aminte de cuvintele lui Lameh, tatăl lui Noe. Lameh l-a binecuvântat pe Noe. Noe, spre sfârșitul vieții, transmite binecuvântări pentru unii, alături de blesteme pentru alții. Se pare că Noe, în loc să-și asume greșeala pe care o făcuse și prin care i-a dat prilej de cădere lui Ham, se „descarcă” emoțional pe un nevinovat (Canaan).
Un lider înțelept învață și de aici, să nu dea vina pe alții atunci când greșește și să vorbească potrivit chiar și atunci când își dă seama că i-a scăpat situația de sub control.
Noe este un lider prin care Dumnezeu a salvat Omenirea la momentul potopului. Noe nu este liderul perfect, pentru că locul acela era deja rezervat pentru o personalitate care avea să apară pe scena istoriei la „împlinirea vremii”.
Ce alte lecții despre conducere credeți că putem învăța de la Noe?
Ce putem face ca el și ce ar trebui să nu facem așa cum a făcut el?
P.S. Citește Lecții de conducere de la Adam
Lucian Rotaru – absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal din București (2007), al programului de master în Teologie sistematică în cadrul Facultății de Teologie Baptistă – Universitatea București (2010) și al programului ATS – Teologie pastorală, în parteneriat cu Big-Impact (2013). În prezent, urmează un program de D. Min (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky, SUA. Este căsătorit cu Elisabeta din anul 2008, tată a doi copii, pastor în Biserica Penticostală Betel din Constanța.
- 5 Lucruri „normale” care sunt o totală pierdere de timp în conducere - octombrie 26, 2023
- Lecții despre conducere din Vechiul Testament (9) - ianuarie 14, 2022
- Lecții despre conducere din Vechiul Testament (8) - septembrie 14, 2021
