„Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.” – Marcu 10:43-44
Evangheliile sinoptice prezintă acest pasaj în contextul în care Domnul Isus le vorbește ucenicilor despre moartea Sa. În loc ca ucenicii să empatizeze cu ce le spune Hristos legat de moartea Sa, ei încep acea discuție care se poartă cam prin toate familiile când moare cineva: cui îi va rămâne casa? Cine și ce va moșteni? Cine va prelua afacerile?
Dacă se întâmplă să moară un păstor care nu și-a lăsat un urmaș, iar acesta este de obicei semnul unei conduceri eșuate, echipa de conducere începe să se gândească cine va fi următorul. Nici ucenicii nu fac excepție de la această regulă, ci găsesc cu cale să clarifice acest aspect: dacă nu va mai fi Hristos între noi, cine va fi cel mai mare?
Surprinzător este însă faptul că, Hristos nu-i condamnă nici pentru momentul în care poartă această discuție și nici pentru conținutul discuției, ci din contră, le arată calea pentru a deveni mari și calea pentru a deveni cei dintâi.
Sunt două lucruri diferite: una este să fii mare si alta este să fii cel dintâi. De exemplu, într-o familie și soțul și soția sunt „mari” dar doar unul este „cel dintâi”! Oare cine? . . . De asemenea, într-o biserică sunt mai mulți mari, dar doar unul este cel dintâi. Asocierea termenilor in acest pasaj este foarte interesantă: cine vrea să fie „mare” să fie „slujitorul” (diakonos) vostru, iar cine vrea să fie „cel dintâi”, să vă fie „rob/sclav” (doulos). Pratic, dacă vrei să fii cel dintâi, trebuie să te smerești și să slujești și mai mult decât cei care sunt „doar mari”. Hristos nu-i condamnă pe ucenici pentru dorința lor de a fi mari, ci din contră, le arată o cale pentru a fi mari:
1.Dacă vrei să fii mare, nu căuta poziții, ci caută să slujești semenilor de dragul lui Hristos!
„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele… 43 Dar între voi să nu fie aşa… Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru” – Marcu 10:42-43
Nu sluji ca să devii mare, ci slujește de dragul lui Dumnezeu și al semenilor, iar asta te va face mare! Iubește oamenii, nu poziția! Cârmuitorii neamurilor, domnesc peste ele, dar între voi să nu fie așa.
Poziția nu te face mare, dar slujirea da! Măreția este determinată de slujire, mai ales de slujirea de calitate!
Sunt mulți care ajung în poziții înalte, dar nu sunt mari, ci din contră sunt foarte mici, deoarece caută poziții pentru a se sluji pe ei, nu semenii. De asemenea, mulți nu sunt calificați pentru acele poziții, iar asta le face autoritatea și mai de nesuportat.
Dacă doreşti să fii lider vei ajunge să cunoşti suferinţa, pentru că puţini sunt oamenii care doresc să fie conduşi. Dacă scopul tău va fi acela de a sluji, oamenii te vor urma. – Frank W. Warren
2. Dacă vrei să fii mare, nu impune, ci propune/inspiră!
„…mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa!” – Mc. 10:42-43
Oamenii mari sunt acei lideri slujitori care conduc prin exemplul personal, care propun, nu care impun și care-l afirmă pe Hristos și pe cei din jurul lor.
La începutul lucrării Sale, cînd și-a ales ucenicii (Lc.6:13), Hristos i-a numit pe ucenici apostoli, deși încă nu erau! Asta avea să îi inspire! Hristos le face o provocare, dar le oferă și o perspectivă spre care să privescă în următorii ani! La început i-a numit apostoli, dar mai tarziu au devenit!
Poruncirea cu stăpânire este mai degrabă semnul pierderii autorității decât semnul autorității. Este ceva ce-și permit liderii din sistem, care au ajuns acolo nu datorită slujirii sacrificiale, ci din alte motive. Un mare lider are o doză de blândețe și de fermitate, care permite oamenilor să se aproipie de el fără teamă! Când oamenii nu se vor mai putea apropia de noi ca să își spună opiniile diferite, atunci probabil că am ajuns să poruncim cu stăpânire și negreșit ne vom pierdem influneța devenind mărunți, nu mari.
3. Dacă vrei să fii mare, fii mic! Pune-i pe ceilalți mai presus de tine!
„şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.”
Vremea lui Hristos era modelată de cultura grecească, iar în materie de conducere, exista triunghiul lui Platon, în care liderul era în vîrful piramidei, iar toți ceilalți munceau pentru bunăstarea acelui lider. Vă sună cunoscut modelul? Practic creștea confortul acelui lider și îi scădea nivelul de responsabilitate. În termenii structurii bisericești de azi, triunghiul lui Platon ar arata cam asa:
Hristos răstoarnă acest sistem de gândire și fixează o nouă paradigmă, în care „cel dintâi” este robul tuturor! Această nouă paradigmă are la temelia ei legea iubirii! Chari și când greșim ca lideri, în timp ce trudim pentru semenii noștri, ei trebuie să știe că inclusiv acea greșeală nu a fost din intenții greșite, ci dintr-o inimă care-i iubește necondiționat. În gândirea Domnului Isus, poți ajunge „cel dintâi” doar dacă te smerești până într-acolo încât pui interesele celorlalți mai presus de interesele tale! Practic îți cresc responsabilitățile și îți scade confortul. Acesta este triunghiul lui Hristos!
Hristos nu a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească! El a atins cu siguranță măreția, deși nu a făcut un scop din aceasta. Ca lideri nu trebuie să facem din măreție un scop în sine, pentru că măreție este ceva ce vine la pachet cu alte lucruri, precum slujirea, bunătatea și iubirea semenilor pâna într-acolo încât bunăstarea lor sufletească devine prioritatea noastră. Aceasta este calea spre măreție! E calea LUI și trebuie să devină și calea noastră. Haideți să umblăm pe ea fără a mai inventa alte modele, care cu siguranță vor fi net inferioare aceluia creat de Hristos!
Născut într-o familie numeroasă cu 11 copii, din orașul Petroșani, Flaviu dobândește pasiunea pentru Hristos încă de mic, fiind îndrumat și inspirat de părinții lui, pe care îi consideră repere morale vrednice de urmat.
În anul 1999, în urma unei chemări clare din partea Domnului, se mută în Dobrogea (Medgidia), unde împreună cu echipa Bisericii Betleem din Medgidia, se implică într-o lucrare dinamică de plantare de biserici, numărul lor ajungând la doisprezece în 2014.
Pasionat de Christos și de modelul Lui de a face ucenici, investește cu consecvență în trei domenii: ucenicia, lucrarea cu tinerii și plantarea de biserici.
În anul 2000 obține licența în teologie de la ITP București, în 2007 finalizează cursurile școlii Worship Academy din Constanța, iar în 2016 finalizează masterul în teologie biblică la FTB, București.
Din 2001 Flaviu este căsătorit cu Lidia, având împreună trei copii: Aida, Alicia și Elias.
În prezent este pastor asociat în Biserica Betleem din Medgidia și pastor coordonator al Bisericii Farul, Constanța. Este președintele organizație de tineret VITAL, coordonează departamentul de tineret al Comunității Regionale Penticostale Constanța și este membru în echipa executivă a departamentului de tineret al Cultului Penticostal din România.
Este membru fondator al ProLider.
- BISERICA ÎN OFENSIVĂ - septembrie 25, 2020
- Lecții de conducere din episodul ispitirii Domnului Isus – Matei 4 - iunie 12, 2020
- Dorința de A FI MARE! - august 1, 2019
