Nu există comentarii încă

Lecții de conducere din episodul ispitirii Domnului Isus – Matei 4

Ca lideri, suntem în prima linie și avem acces la resurse, relații și putere, dar la pachet cu acestea vin o sumedenie de ispite. În viața unui lider, ispitele nu sunt un eveniment, ci o constantă, dar dependența de Dumnezeu, disciplina personală și așezarea noastră sub autoritatea cuiva, ne pot ajuta semnificativ în a trăi o viață de biruință în fața ispitelor.

Hristos a fost ispitit în multe feluri, ca și noi și de fiecare dată a ieșit biruitor, de aceea, rămâne o sursă de inspirație constantă și modelul nostru suprem. Vă invit să privim la El și să vedem câteva din ispitele cu care s-a confruntat, cum a acționat și care-i lecția pe care o putem învăța din acea experiență.

1. Isus a fost ispitit să fie relevant pentru Sine

Ispita lui Satan a fost să-l determine pe Isus să-și împlinească propria nevoie, pentru a-și demonstra Lui Însuși că poate: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” Uneori, nu trebuie să faci anumite lucruri, doar pentru că poți! Hristos era flămând, avea puterea de a transforma pietrele în pâini, dar era în post. Hristos nu pune interesul personal mai presus de voia Tatălui.

Răspunsul lui Hristos este uimitor! „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Există o hrană îmbelșugată și pentru cei care postesc! Hristos vorbește despre o altă Pâine, care are o altă natură și care hrănește ceva ce este cu adevărat esențial: sufletul!

Lecția de conducere: liderul duhovnicesc va îndrăzni să se autolimiteze si să nu facă ceva doar de dragul de a arăta că poate să facă ce vrea. Practic el trebuie să ajungă în acea stare în care să nu poată să facă ce vrea el, ci ce vrea Tatăl! Acest soi de irelevanță nu este relevant pentru lume…

Liderul duhovnicesc are curajul de a-și afirma irelevanța în lumea contemporană, ca o vocație divină, ceea ce va determina o strânsă legătură cu suferința.

Irelevanța de acest fel își are rădăcinile în relația permanentă și intimă cu Cuvântul întrupat. Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Voia mea, este Cuvântul Său! Această relație devine sursa inspiratoare pentru toată slujirea.

2. Isus a fost ispitit să facă ceva spectaculos

Ispita lui Satan pentru Isus de această dată a fost popularitatea. Era o ispită prin care i se cerea să facă ceva foarte spectaculos, ceva care să aducă aplauzele oamenilor. „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Deja îmi imaginez cum niște îngeri apar din neant și-l prind pe Isus din cădere, ca nu cumva să I se întâmple vreun rău… În majoritatea filmelor contemporane, super-eroii au super-puteri și ajung super-populari. Puțini lideri care ajung populari știu cum să administreze succesul și faima, mai ales in acord cu acest verset: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. (Matei 5:16). Ispita popularității este una extrem de puternică pentru majoritatea oamenilor, dar mai ales pentru lideri.

Răspunsul lui Isus este din nou deosebit și mai ales ancorat în Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu: „De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” Interesant! Dumnezeu nu ispitește pe nimeni (Iacov 1:13), dar poate fi ispitit de noi… de dorința noastră după mulțimi și aplauze. Dacă ne bântuie popularitatea, Dumnezeu are un anunț pentru noi: „nu voi da altuia slava Mea.” (Isaia 48:11)

Lecția de conducere:  pentru a depăși ispita ”eroismului individual” sau popularitatea trebuie să practicăm disciplina mărturisirii și a iertării. Ca lideri, trebuie să conducem dintr-o stare de recunoaștere a propriei vulnerabilități. Ne mărturisim căderile și ne cerem iertare pentru ele. Iertăm ca să fim și noi iertați. Prin puterea noastră nu putem vindeca, reconcilia sau da viață altora dacă suntem răniți. Avem nevoie de purtare de grijă cum au și ceilalți cărora le purtăm de grijă.

Ca lideri, am fost chemați să facem din propria noastră dragoste limitată și foarte condiționată, poarta de acces spre iubirea nelimitată și necondiționată a lui Dumnezeu. Suntem mai degrabă niște facilitatori de acces spre soluțiile lui Dumnezeu, nu sursa acestor soluții, iar acest gând ne ajută să ne smerim, ne face să ne recunoaștem dependența de Hristos, dar mai ales ne ajută să-l facem faimos pe Hristos, nu pe noi.

 3. Isus a fost ispitit și cu dorința de putere

Ispita lui Satan de această dată a fost una foarte comună liderilor: puterea și controlul:  Îți voi da toate împărățiile acestei lumi în splendoarea lor: „Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”

Poziția de lider vine la pachet cu dorința de a fi lider, de a conduce, în loc să fii condus.

Răspunsul lui Isus este fabulos: dacă vrei să conduci, vei fi condus. Depinde de cine te vei lăsa condus. „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

Abilitatea de a te lăsa condus unde nu vrei să mergi, de dragul Domnului, este crucială în conducerea creștină. Cand îl reabilitează Hristos pe Petru cel lepădat, îi spune următoarele cuvinte: „când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.

Lecția de conducere: Conducerea creștină nu este o conducere prin putere și control, ci o conducere umilă,  prin care slujitorul/robul lui Dumnezeu, Isus Hristos, este manifestat și întrupat în viața liderului creștin. Liderul slujitor este deseori condus spre locuri necunoscute, nedorite și uneori chiar dureroase, asemenea lui Hristos. Dacă Dumnezeu ne va conduce prin valea umbrei morții sau dacă ne va întinde masa înaintea vrăjmașilor noștri, ar fi bine să Îl urmăm. Mai bine cu Hristos în valuri, decât fără el în corabie… Cu siguranță ne va conduce și la pășuni verzi și la ape de odihnă. Ne va înviora sufletul și ne va povățui pe cărări drepte, din pricina numelui Său.

Deși suntem ispitiți și încercați în multe feluri, avem garanția reușitei în fața ispitei: „Până acum nu aţi fost confruntaţi cu nicio ispită care să nu fie specifică oamenilor. Iar Dumnezeu este credincios; şi nu va permite să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi rezista. Ci împreună cu ispita, El a pregătit şi posibilitatea de scăpare, pentru ca astfel să îi puteţi rezista. (1 Cor. 10:13 BVA)

Garanția biruinței în ispită este chiar Dumnezeu și măsura în care ne-am ancorat în El. Încrederea deplină în El și dependența noastră de Hristos va elibera în final soluția lui Dumnezeu pentru a aduce o viață de biruință constantă în fața ispitelor, iar dacă va fi nevoie va face lucruri supranaturale pentru ca să experimentăm biruința Lui. Pasajul ispitirii Domnului Isus se termină chiar așa:  Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

 

NOTĂ *În scrierea acestui articol am folosit ca sursă de inspirație cartea lui Henri J.M. Nouwen,  In the Name of Jesus: Reflections on Christian Leadership, ed. Crossroad, 1989.

Ultimele postari ale lui Flaviu Coman (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu