De mic copil am fost un perfecționist, motiv pentru care la școală nu mi-a plăcut să lucrez în echipă. Preferam să iau întregul proiect pe umerii mei deoarece voiam să mă asigur că privesc atent la toate detaliile, nelăsând loc de eroare sau netratând nimic cu superficialitate. Însă atunci când împotriva voinței mele trebuia ca lider de grup să deleg sarcini, trăiam într-un stres continuu. Delegarea ca practică nu îmi era familiară și nici nu eram gata să-mi sacrific notele pentru a încerca. Nefiind o practică firească, a trebuit, ca Moise, să-mi învăț cu greu lecția (Exod 18: 13-26 și Numeri 11:16-17). Privind în urmă pot spune că pastorul sau liderul care nu învață sau nu acceptă să delege, cu timpul ajunge epuizat, acru, negativist și plin de resentimente. De asemenea, ajunge să rostească lucruri pe care le va regreta mai târziu și care îi pun în pericol slujirea. Mă întorc la Moise. El ajunge epuizat, nervos, plin de resentimente, neîncrezător în propiile sale calități și chiar în Dumnezeu și în final dorește să moară decât să mai conducă (Exod 18:18, Numeri 11:12-15).
„Un semn clasic că delegi prea puțin [sau deloc] este că muncești peste program și te crezi de neînlocuit, în timp ce ceilalți nu sunt entuziasmați de munca lor, făcând doar strictul necesar.” Carol Walker
De ce liderilor le vine greu să delege? Ofer în acest prim articol trei motive împreună cu o soluție de implementat pentru fiecare:
1. Autosuficiența – Sindromul „SUPERMAN”
În viața unui lider apare ispita de a crede că poate rezolva de unul singur aproape toate problemele, motiv pentru care cu greu vede nevoia de delegare. Țintele unui astfel de lider sunt întotdeauna mici deoarece orice țintă înaltă, mondială chiar, propune colaborare cu alții. Ispita autosuficienței apare mai ales când treci printr-o tranziție, de la o biserică de tip familie la o biserică de zeci sau sute de membrii.
Deși tipul de lider „SUPERMAN” de obicei rezolvă multe lucruri (ca în trecut), într-un mod chiar impresionant, cu greu îți poți mai imagina că el sau ea va mai putea jongla cu multe fărfurii odată fără să le spargă.
-Soluția? Propune-ți ținte mai înalte și învață să maximizezi potențialul celor din jur având încredere în capacitățile lor de conducere.
2. Frica de scădere a influenței
Pentru a ajunge într-o poziție importantă, de influență, este nevoie de timp, efort și multă perseverență sau cel puțin așa ar trebuie să fie. Odată ajuns într-o asemenea poziție apare ispita de a nu mai împărți cu nimeni conducerea deoarece delegarea poate reduce semnificativ rolul liderului și implicit cuvântul lui în luare deciziilor.
-Soluția? Continuă să conduci cu excelență și vei constata că influența ta nu scade ci crește!
3. Frica de subminare și de înlocuire
Acest motiv este legat de cel anterior. Odată ce constați că influența ta scade apare frica subminării și a înlocuirii, ca în cazul împăratului Saul, primul împărăt a neamului evreu. Un lider fricos va ține cu dinții de scaunul pastoral sau directorial, exercitând și un mai mare control asupra a tot ceea ce mișcă în jur, ajungând chiar un mic dictator. Istoria tragică a lui Iulius Cezar asasinat de fiul său adoptiv, Brutus, îi revine din nou și nou în minte. Acest lider este mereu sceptic cu privire la liderii noi cu un ascendent puternic și prin urmare greu va delega sarcini importante.
-Soluția? Continuă să te dezvolți în toate domeniile, fiind deschis la noi informații, deoarece făcând astfel rămâi relevant și influent atât pentru generațiile anterioare cât și pentru generațiile noi.
Adrian Vlad este absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal – București (2008) și al programului de master în Istoria gândirii creștine în cadrul Pentecostal Theological Seminary (Tennessee, SUA). A colaborat cu colegiul Ekklesia, ramura din Nashville, TN, predând un curs de specializare (Divine Healing). În prezent, urmează un program de Doctor of Ministry (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky SUA. Este asistentul coordonatorului strategic ProLider. În 2011 s-a căsătorit cu Ronela-Iemima Vlad și împreună au trei copii, Rebeca, Daniel și Anna.
- Gestionarea înțeleaptă a banilor (II) - octombrie 26, 2023
- Gestionarea înțeleaptă a banilor (I) - octombrie 26, 2023
- Consecințele unei biserici închise între patru ziduri! - ianuarie 27, 2023
