Nu știu cum sunteți voi, dar eu deja experimentez lehamite cu privire la aproape tot ceea ce se scrie, se postează sau se publică în aceste zile despre COVID-19, mai ales pe rețelele de socializare. Asta, și pentru că, pe diferite trasee, datorită unor multiple conexiuni, ne parvin zilnic, de zeci și zeci de ori, aceleași mesaje de la toți prietenii prietenilor, prietenilor noștri. Sigur, nu am în vedere aici comunicatele oficiale, venite de la instituții credibile de care trebuie să ținem cont vrem, nu vrem, ne place, nu ne place.
Știm deja, și nu de puțin timp, că românul se pricepe la de toate. Era normal, așadar, să se priceapă și la COVID. De la medici și pastori (sau preoți) până la politicieni, astrologi, pompieri, moderatori TV, psihologi, casnice, motocicliști, antrenori sau femei de serviciu toți știu ce ar trebui să facem acum și cum să ne apăram de COVID. Așa că vodca, gargara cu sare, ceapa, aghiazma, bicarbonatul sau dăngănul clopotelor de aramă sunt considerate cele mai letale arme de luptă împotriva coronavirusului. Alții știu sigur cine sunt responsabilii pentru declanșarea acestei epidemii, de ce a pornit tocmai din China, rolul tehnologiei 5G în răspândirea ei, dar și care sunt interesele oculte din spatele ei. Evident, mai sunt și dintre aceia care pretind că nu este niciun virus și că totul este o făcătură a francmasonilor.
Dincolo însă de panica, isteria, nebunia, groaza, incertitudinea, frica sau scenarita care au cuprins o bună parte din semenii noștri, ies la suprafață în aceste zile (co)VID-uri de tot soiul, la fel de dăunătoare sau chiar mai dăunătoare decât COVID 19.
Observ mai întâi un cronic (co)VID de discernământ atât în societate cât și în biserică.
În societate vidul a fost și este creat, printre altele, de lipsa exercițiului intelectual, de o educație an după an tot mai precară, de diluarea accentuată a valorilor morale sau de poluarea conștiințelor făcută de o mass media aservită și lacomă.
În ceea ce-i privește pe credincioși ar mai fi de adăugat generalizarea analfabetismului scriptural, lipsa unei părtășii profunde cu Duhul Sfânt, pierderea bunului simț sau credulitatea. Cum altfel ar putea fi explicată ușurința cu care oamenii înghit și apoi regurgitează cu atâta ușurință tot felul de inepții?
A apus demult vremea când cuvântul scris era considerat „sfânt”. Acum oricine, oricând, oriunde poate scrie orice, oricum, despre oricine și despre orice. Dacă nu suntem preocupați să ne dezvoltăm niște anticorpi viguroși la formele tot mai agresive de propagandă și de fake news, vom ajunge să credem orice și ne vom trezi mai mereu infectați/otrăviți (și îi vom infecta și pe alții) cu știri și sfaturi care ne vor pune în pericol nu numai sănătatea fizică, dar și pe cea emoțională și spirituală.
Așadar, o cale de a ieși din acest (co)VID de discernământ, atât de prezent zilele acestea, ar fi să verificați foarte atent sursa informației, chiar dacă ea vă parvine prin intermediul unui cunoscut. Căutați să aflați cine este în spatele site-ului, a blogului, a videoclipului sau a mesajului de pe WhatsApp sau YouTube? Dacă nu este o sursă credibilă sau dacă mesagerul își ascunde identitatea fiți cât se poate de atenți și de prudenți în a lua în considerare o astfel de informație.
Atât de cunoscutul verset: „Preaiubiților să nu dați crezare oricărui duh; ci să cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu” (Ioan 4:1) se referă nu doar la profeți, ci la orice formă spirituală de manipulare a credincioșilor, prin orice metodă.
Verificați apoi conținutul mesajului. Un creștin cu o judecată sănătoasă, călăuzit de Duhul Sfânt discerne lesne un mesaj otrăvit, observă ușor falsul, impostura, populismul, aroganța, ura, naționalismul, eroarea, prejudecata sau ignoranța care răzbat dintr-un mesaj neinspirat, manipulator sau fals.
Sora geamănă a lipsei de discernământ este iresponsabilitatea, așadar (co)VID-ul de responsabilitate.
La săptămâni bune de la declanșarea epidemiei au fost atâtea cazuri, binecunoscute de noi toți, de o crasă iresponsabilitate încât nu mai e aproape nimic de adăugat. O bună parte dintre zecile de morți și dintre miile de infectați ai României sunt nici mai mult, nici mai puțin decât victimele unor concetățeni iresponsabili, aroganți sau chiar bolnavi la minte. Sigur, ne-am fi așteptat la mai mult de la credincioși și de la slujitorii bisericii. Din păcate și aici au fost destule derapaje care nu ne fac deloc cinste.
Cum să împarți tu, slujitor al Bisericii, cuminecătura, în plină pandemie, cu aceeași linguriță la zeci de oameni? Cum să împărtășești tu, pastor penticostal, cu vin, la Cina Domnului, o întreagă comunitate din același pahar? De când oare păstrarea tradiției este mai importantă ca viețile oamenilor? Cum, când ar trebuie să te izolezi și să stai în casă (ca în cazul tuturor bolilor transmisibile), tu sfidezi Biblia, medicina, legile și aduni noaptea, în plină stradă, zeci de oameni să se roage împreună? Și mai și postezi! Pentru cine era rugăciunea? Pentru prietenii de pe Facebook sau pentru Domnul? Oare, în vremuri de pandemie, dacă doi sau trei se adună să ceară ceva – cum spune Scriptura – nu mai sunt ascultați?
Oare de ce, asemenea jurnaliștilor de scandal, ne place și nouă să fim primii care dau știrile senzaționale, chiar cu riscul de a fura startul? Relativ recent, pe un grup whatsapp, circula știrea morții, cu infecție COVID-19, a unei surori cunoscute în zona noastră. Câțiva slujitori și-au exprimat uimirea și au transmis condoleanțe. Apoi, la puțin timp, informația a fost retractată. Sora nu murise. De ce căutăm cu atâta ardoare satisfacția morbidă de a fi primii care anunță un deces? De ce oare drama și durerea unei familii devin mai puțin importante decât știrea în sine?
Înainte de a trimite ceva în eter, ceva ce nu mai poate fi șters, întrebați-vă mereu: va zidi? Va încuraja? Va aduce pocăință? Va educa? Va lămuri? Va fi de vreun folos celui care-l citește sau ascultă? Biblia ne spune că oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care îl vor fi rostit (Matei 12:36), cu atât mai mult de orice cuvânt inutil pe care îl vor fi scris.
Așadar, noi, creștinii, ar trebui să fim în mod constant preocupați să ne cultivăm o judecată sănătoasă. Ea nu apare peste noapte, ci atunci când, prin exersare, o „deprindem” să deosebească binele şi răul (Evrei 5:14).
Va continua …
Gheorghe Rițișan s-a născut în 1960, în orașul Gherla, jud. Cluj. În 1987 s-a căsătorit cu Irina și au împreună doua fete – Irisa-Iulia și Lea-Priscila – ambele căsătorite. În 1992 a absolvit Seminarul Teologic Penticostal din București, iar în 1995 a obținut licența în teologie pastorală la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Facultatea de Teologie Reformată. În 1992 a fost ordinat păstor în cadrul Cultului Creștin Penticostal din România. Începând cu același an și până în 2008 a slujit ca păstor și plantator de biserici în județul Constanța. Din anul 2008 este președintele Agenției Penticostale de Misiune Externă.
- Liderul ca ispravnic - decembrie 20, 2021
- Pledoarie pentru integritate - aprilie 16, 2021
- Între două puteri: Duhul Sfânt și banii - iulie 24, 2020
