„Să le faci izmene de in, ca să-și acopere goliciunea trupului: să fie de la brâu până la coapse. Aaron și fiii lui le vor purta când vor intra în Cortul Întâlnirii sau când se vor apropia de altar ca să facă slujba în Locul Sfânt; astfel ei nu se...

Nu-l suportam. Era fratele meu cel mai mare. Era „liderul” și drept urmare era cel care mereu avea ceva de spus. Mi se părea mie, la vârsta adolescentină, că nimic din ceea ce fac nu este bine, că niciodată nu sunt suficient de bun, că . . . Prin urmare, am...

Isaac – un lider cu o moștenire complicată A avut tot ce-și putea dori un copil din acea vreme: a fost dorit și așteptat multă vreme de către o familie bogată. Mama lui era frumoasă ca o prințesă, iar tatăl lui era credincios, dar nu unul de duzină, ci unul...

– „Te rog, dă-i tu banii ăștia familiei X, dar, fără să știe de la cine vin.” – „Câți sunt?” am replicat eu nedumerit. – „Nu știu sigur că nu i-am numărat. Important este să ajungă cât mai repede la familie.” Până atunci nu mai fusesem pus în situații unde...

Nu l-am cunoscut personal dar din datele primite ai fi zis că îl cunosc ca pe un frate apropiat. În facultate era orientat, empatic, fâșneț, devotat și mereu cu gândul la alții până . . . până ce și-a început cariera. La început câștiga puțin, și, deci, era nevoit să...

Robert Jenkins, căpitanul unei nave comerciale britanice, s-a prezentat în fața Parlamentului britanic, cu urechea sa mumificată în mână, pentru a-și apăra cauza. Ce s-a întâmplat? Jenkins a reclamat că niște membrii ai Gărzii de Coastă spaniole i-au tăiat urechea iar în ochii lui răzbunarea prin declanșarea unui război era...

Aproape la fiecare interacțiune pe care o am cu regele David mă trezesc însușindu-mi proaspăt lecții despre conducere. Trebuie să recunosc că acest lider după inima lui Dumnezeu este foarte aproape și de inima mea. Poate chestiunea de ansamblu care îmi place la el cel mai mult este că recunoaște...

Încă mă gândesc cu groază la cele întâmplate. Într-un fel, trebuia să-i spun. Psihic nu mai suportam ideea de a amâna momentul confruntării. Așa că după mai multe runde de luptă cu propria lașitate/timiditate, mi-am luat inima în dinți și mi-am descărcat toată frustrarea pe el. Un avalanș înfiorător. Rezultatul?...

Îmi amintesc și acum unde, cum și când am scris prima mea scrisoare de mână. Alături de cea mai mare parte a familiei mele, am părăsit România definitiv în toamna anului 1995. Tranziția nu a fost atât de lină pe cât mi-o imaginasem. Integrarea în școala primară, Lowrey Elementary School...

Zilele trecute am văzut pe facebook o postare cu un citat de E.M.Bounds care suna cam așa: „Biserica are nevoie de oameni plini de Duhul Sfânt mai mult decât de structuri.” (citat redat din memorie). Văzând cine l-a postat și pe cei care au dat like, am simțit o apăsare...