Nu există comentarii încă

LIDERUL NU SE LASĂ CONDUS DE EMOȚII

Am rămas impresionat să văd ditamai liderului plângând, în fața a mii de oameni, cerându-și scuze pentru comportamentul său deviant, inadecvat, anti-creștin. Total inexplicabil. Adevărul este că la un asemenea om, de talie mondială, te-ai fi așteptat la o altfel de trăire, la o altfel de mărturie. Fățărnicia, din păcate, nu are granițe statutare, nici rușine. Nu se simte complexată. Nu ține cont de sex, statut social, grade academice sau ani pe „calea pocăinței”. Un pic să-i deschizi ușa inimii, și treptat te acaparează. Te schimonosește.

Într-un asemenea context, mărturisirea sa în spațiul public și lacrimile de căință ce au urmat păreau că dau rezultate. Lucrurile treptat se întorceau pe un făgaș normal. Păreau. Pentru că fix după un an, bărbatul „model”, liderul dorit de multe biserici, a fost descoperit în aceeași ipostază, cu aceeași persoană, într-un loc nepermis. Concluzia jurnalistului a fost pertinentă: „O mărturisire ieftină și sentimente trecătoare.” Pe scurt . . .

. . . LACRIMI DE CROCODIL

Expresia este veche și destul de uzuală, deși, în timp, s-a ajuns la deturnarea sensului. În accepțiunea ei originală, ea denotă un comportament ipocrit, o manifestare fațarnică, căci doar în basme, o asemenea creatură feroce poate fi sentimentală sau înduioșabilă. În realitate, crocodilul este puternic, neînfricat și de obicei lipsit de compasiune, mai ales când îi vine ceasul prânzului.

Expresia „lacrimi de crocodil” are rădăcini vechi. Și nu cred că este o coincidență faptul că personajul căreia i se potrivește perfect expresia este taman Faraon, „regele Nilului”, locul unde crocodilii antici se simțeau în largul lor. Faraon este descris ca unul care plânge cu „lacrimi de crocodil”.

LACRIMI DE CROCODIL

„Moise și‑a întins toiagul spre cer, și DOMNUL a trimis tunete și grindină. A venit foc pe pământ, și DOMNUL a făcut să bată grindina peste țara Egiptului. [. . .] Grindina a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la vite; a nimicit și toată iarba câmpului și a frânt toți copacii de pe câmp.[. . .] Faraon a trimis să‑i cheme pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: ‘De data aceasta am păcătuit; DOMNUL este drept, iar eu și poporul meu suntem vinovați. Rugați‑vă DOMNULUI să înceteze tunetele lui Dumnezeu și grindina! Vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți.’ [. . .] Când Faraon a văzut că ploaia, grindina și tunetele au încetat, iarăși a păcătuit și atât el, cât și slujitorii lui și‑au împietrit inima. Așadar, inima lui Faraon s‑a îndârjit și nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece, după cum spusese DOMNUL prin Moise.  ” – Exod 9:23-25, 27-28, 34-35a EDCR

Faraon, ca mulți alții, blufează. Practică o pocăință superficială, sentimentală. O pocăință de moment. Nu te poți baza pe cuvintele lui iar Moise, omul crescut în palatul Faraonilor, știe asta. Pe deasupra, este avertizat de divinitate, motiv pentru care nu se lasă entuziasmat de cuvintele mai marelui. Ca lider,

(1) Am învățat că lacrimile pot fi înșelatoare.

(2) Am învățat că uneori lacrimile comunică mai puțin decât credem.

(3) Am învățat că și lacrimile trebuie studiate deoarece sentimentele ne joacă adeseori feste.

Ce-i drept, există o căință, însoțită de lacrimi, ce duce la metamorfoză, la schimbarea radicală a omului. Dar nu toate lacrimile duc într-acolo, motiv pentru care este imperios necesar să distingem între lacrimile pocăinței și

LACRIMILE DE CROCODIL

Dragi lideri, aveți grijă să nu vă lăsați duși de nas. E multă superficialitate în lume. Fiți mai rezervați și nu trageți concluzii pripite când vedeți lacrimile cuiva. Unii sunt buni actori. Atât.

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu