Nu există comentarii încă

Liderul și mulțimea

. . . sau despre presiunea de grup în conducere.

Aproape toate vocile fredonau același cântec, în unison.

„Huăăă, la moarte cu el!”

Dregătorul orașului nu este convins. Argumente puține (și slabe). Decibeli mulți. Așa că omul amână momentul și mai pune câteva întrebări. Din nou se aud voci, strigăte. Se adaugă și ceva amenințări. Mulțimea pare convinsă.

„La moarte cu el. Nu merită să mai trăiască!” striga mulțimea ca în gură de șarpe.

Nici de data asta liderul politic nu este convins, însă nici nu vrea să-și bată capul prea mult cu astfel de specimene. Așa că cedează. Sacrifică adevărul de dragul unor prietenii mai vechi cu liderii religioși și, mai ales, pentru a potoli mulțimea înfuriată. Îl trimite pe așa-zisul „MESIA” la moarte și încă o moarte cruntă. Moarte de cruce. Nedreptatea învinge.

Oare câți lideri astăzi nu clachează în fața mulțimii, de dragul popularității? Oare câți lideri nu sunt gata să sacrifice adevărul, ca împăratul Saul, de dragul mulțimii? Oare câți lideri n-au cedat pe vremea comunistă din cauza presiunii de grup? Întrebați-l pe Richard Wurmbrand. Dintre toți clericii prezenți la Congresul Cultelor din ’45, în fața a 4.000 de delegați, în timp ce nenumărați lideri ai diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, pastorul se ridică în picioare și protestează.

MULȚIMEA N-ARE MEREU DREPTATE!

Dumnezeu știa că lupta este aprigă. Știa că și liderul este om și cedează în fața mulțimii. Așa este. Mulțimea este intimidantă. De aceea, cu mii de ani înainte de acest eveniment tragic, Creatorul universului avertizează poporul israelit (și în special formatorii de opinie) astfel:

„Să nu răspândești zvonuri neadevărate; să nu te învoiești cu cel rău ca să fii martor mincinos. Să nu te iei după mulțime ca să faci răutăți, iar la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea. Celui sărac să nu‑i fii părtinitor la judecată.” – Exod 23:1-3 EDCR

Realitatea este că e greu să rămâi în picioare în fața avalanșului de decibeli ce vine dinspre mulțime.

– E greu să faci față presiunii de grup, motiv pentru care majoritatea liderilor clachează. Se dau după gloată, ca împăratul Saul, ca Pilat din Pont. Așa ajung adolescenții să se apuce de fumat, de băut, de jucat la pariuri, de orgii, de droguri etc.

– E greu să lupți împotriva curentului. Necesită efort susținut și multă lepădare de sine. De aceea, unii lideri aleg calea ușoară, confortabilă. Preferă status quo-ul.

– E greu să te lași condus doar de adevăr. De partea adevărului, de obicei, se află cei puțini, nu cei mulți. Și cum spiritul de turmă învinge de cele mai multe ori, adevărul este înăbușit, marginalizat, ignorat.

Dragul meu lider, astăzi te îndemn să ieși din mulțime. Îndrăznește să fii diferit. Să stai pe baricade și să lupți pentru adevăr, indiferent de prețul pe care va trebui să-l plătești. Te încurajez să lupți pentru adevăr chiar dacă te afli de partea celor puțini. Primii creștini, deși se aflau în tabăra minoritară, au reușit să influențeze pozitiv lumea greco-romană fiindcă au fost gata să sacrifice viața pentru adevăr. Ei erau convinși că . . .

MULȚIMEA N-ARE MEREU DREPTATE!

P.S. E interesant cum după o anumită vârstă, zgomotul începe să te deranjeze. Cred că din acel moment, adevărul începe să fie mai prețios.

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu