Nu există comentarii încă

Atenție, pericol!

Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: «Știu faptele tale: că îţi merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu. Adu-ţi aminte dar cum ai primit și auzit! Ţine și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine… Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieţii și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.” – Apocalipsa 3:1-5

Natura umană a fost mereu aceeași, dar pericolul aparențelor nu a fost niciodată mai mare ca acum. Democratizarea informației și rețelele de socializare au împins la extrem foamea omului după imagine. Nevoia de a face impresie a devenit compulsivă și prea mulți creștini au ajuns stăpâniți de aceasta.

Trăim într-o cultură a imaginii ce naște dictatura aparențelor. Pasajul din Apocalipsa pare anume scris pentru aceste vremuri. Majoritatea bisericilor au devenit vizibile în mediul online, ca răspuns la vremurile actuale, lucru care nu este rău în sine, dar care deschide ușa larg pericolului descris mai sus. Treptat liderii care la început au folosit rețelele de socializare cu motivații sincere și curate, pot ajunge să fie corupți de tentația de a se face cunoscuți. În lipsa vegherii, mirajul aparențelor poate pune stăpânire pe ei, ajungând să filmeze, să scrie și să posteze conduși de ispita popularității. Astfel pot ajunge să cadă sub incidența sentinței:

„Îți merge numele că trăiești, dar ești mort.”

Orientat pe aparența ecranului, liderul nu mai veghează la realitatea interioară și corupția pune stăpânire pe el. În timp ce veghează la numărul de like-uri devine neglijent la viața lui trăită sub ochii lui Dumnezeu. Ajunge să semene cu preotul care are grijă de vestimentația vizibilă în timp ce uită de izmenele ce trebuie să-i acopere goliciunea (vezi articolul „Izmenele liderului spiritual”). În felul acesta, viața lui spirituală ajunge „pe moarte” și faptele sale își pierd desăvârșirea cerută de Dumnezeu.

Pasajul din Apocalipsa ne descoperă faptul că, aflat în acest stadiu, liderul nu mai poate fi salvat decât prin intervenție din exterior. Devenit surd la glasul lăuntric al Duhului și orb la situația sa reală, liderul nu mai poate fi trezit decât printr-o scrisoare profetică ce ajunge la el prin altcineva. Garantează primirea scrisorii faptul că liderul va lua seama? Din păcate nu. El poate alege fie să ia seama, fie să rupă scrisoarea și să pedepsească poștașul. Dar alegerea pe care o va face îi va pecetlui destinul și va influența mersul bisericii pe care o slujește.

Dragul meu, având în vedere caracteristicile vremurilor pe care le trăim este bine să ne verificăm realitatea vieții și slujirii noastre. Oare ne merge numele că trăim în timp ce suntem pe moarte? Ce mărturisește despre noi Cel ce ne cunoaște inimile? Găsește El faptele noastre ca fiind desăvârșite în ochii lui Dumnezeu? Ce anume ne mână în fervoarea slujirii noastre? Care sunt fricile noastre cele mai evidente? Ce visuri secrete se proiectează pe peretele imaginației noastre?

Vremurile pe care le trăim, precum și veștile care se perindă ne ridică în fața ochilor din ce în ce mai des semnalul „Atenție pericol”.

Te îndemn să iei seama la el în timp ce recitești pasajul din Apocalipsa și conștientizezi miza aflată în joc.

Ultimele postari ale lui Laurentiu Funieru (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu