Nu există comentarii încă

Curajul în leadership!

Datoriă crezului său politic, Richard Wurmbrand a fost în adolescența sa unul dintre cei mai vocali membrii ai Partidului Comunist. Între 1927 și 1929 urmează studii politice la Moscova, convins de ideologia marxistă. Începând cu anii 30, tânărul cunoaște o fată deosebită, o evreică din Cernăuţi. Studenta tocmai se întorsese în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona din Paris. Cei doi s-au plăcut și în anul 1936 s-au căsătorit.

Dumnezeu, însă, le taie calea și odată cu întoarcerea lor (radicală) la credința creștină, cei doi renunță la comunism, dându-și seamă de toxicitatea acestor ideologii. Richard devine un apologet neînfricat al credinței creștine, se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei și nu după multă vreme ajunge să slujească ca pastor într-o biserică luteran. Ca urmare a devotamentului său, într-o perioadă relativ scurtă, zeci de evrei din România îmbrățișează credința creștină, lucru care atrage autorităților comuniste.
După ce sovieticii impun instalarea guvernului comunist condus de Petru Groza, pastorul luteran intră în conflict deschis cu autoritățile. În 1945, la Congresul Cultelor, în fața a 4.000 de delegați, în timp ce nenumărați lideri ai diverselor denominații creștine se arătau dispuși să susțină Partidul Comunist, pastorul se ridică în picioare și protestează. Iată mărturia lui despre Congresul Cultelor din 1945:
“Soția mea și cu mine am fost prezenți la congres. Ea mi-a spus:
– ‘Richard, ridică-te și spală rușinea asta de pe fața lui Hristos! Îi scuipă în față’.
– Iar eu i-am răspuns: ‘Dacă fac asta, iți vei pierde soțul’.
– NU VREAU SĂ AM UN LAȘ CA SOȚ’ a continuat ea.”
Ca lideri creștini trăim într-o perioadă de secularizare galopantă. Bătrânul continent este puternic laicizat, secularizat iar ideea de Dumnezeu este respinsă, ostracizată și chiar ridiculizată. Consider că nu suntem departe de vremurile în care ideologia creștină va intra în conflict deschis cu ideologia dominantă a societății (neo-marxismul sau sexo-marxismul, cum bine articulează profesorul Adrian Papahagi). Într-un astfel de context ostil creștinismului, lideri creștini trebuie să de-a dovadă de un curaj precum cel al lui Wurmbrand. Acesta nu vine de la sine ci trebuie cerut de la Dumnezeu. Adeseori uităm că un efect vizibil al umplerii cu Duhul Sfânt este curajul supranatural.
Va trebui să-i cerem lui Dumnezeu prin rugăciune CURAJ:
  • Curaj să spunem adevărul, în spațiul sacru și în spațiu public, indiferent de preț.
  • Curaj să înfruntăm sistemul sexo-marxist în ciuda amenințărilor repetate (venite din partea liderilor politici sau a Big-techului).
  • Curaj să ne ridicăm glasul chiar dacă alți lideri creștini tac.

Cuvintele Sabinei rămân în istorie ca mărgăritare spune de o femeie curajoasă. Biserica locală nu are nevoie de lași ca lideri eclesiali. Leadershipul eclesial nu este pentru oricine. Mai bine murim ca martiri depunând mărturie frumoasă pentru credința în Isus decât să trăim confortabili ca lași.

Te îndemn, în final, să ceri prin rugăciune plinătatea Duhului și o doză proaspătă de curaj.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de … [creștin],
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de … [creștin] . 

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu