Nu există comentarii încă

Singurătatea liderului și antidotul ei

E tare greu să ajungi în vârf. Toți liderii sunt conștienți că pentru a ajunge acolo sus, ai nevoie să te înarmezi cu mult curaj, cu dârzenie, și, de ce să nu admitem, cu o doză sănătoasă de nebunie. Să nu mai vorbim de pericolele ce le înfrunți de-a lungul călătoriei. Ironia sorții face ca odată ajunși acolo, liderii nu rezistă (prea mult) presiunii și fac un pas în spate. De ce? Fiindcă acolo sus trăiești un adevăr despre care doar ai citit în cărți. Sus în vârf te izbește sentimentul acut al singurătății. Vorba americanului, „it’s lonely at the top”! Dacă nu-i credeți pe americani, citiți din nou viața profetului Ilie și vă veți convinge.

Citisem undeva că peste 70% din lideri experimentează la cote maxime singurătatea. Iar acest lucru le afectează într-un mod vizibil atât performanțele personale cât și cele ale echipei sau ale organizației.

Ce e de făcut?

Există la ora actuală multă cărți ce abordează acest subiect. De asemenea există seminarii specifice având tema centrală singurătatea liderului. Un simplu click și o căutare pe Google și găsești mai multă informație decât poți citi într-o viață. Permiteți să adaug încă o perspectivă sau să ofer un antidot la problema singurătății liderului.

Tudor Arghezi este un scriitor român, cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești. El rămâne în memoria colectivă drept unul dintre cei mai iubiți poeți, fiind recunoscut pentru operele sale mai importante – Testament, Flori de mucigai, Textul Psalmului. Pe lângă poeziile sale de suflet Arghezi este citat spunând că . . .

Puțini sunt oamenii ce au învățat să prețuiască prietenia.

Printre aceștia îi număr pe apostolul Pavel, un mare lider al istoriei sacre. Citind despre călătoriile sale misionare am observat că pentru apostol prietenia a fost mai importantă decât oportunitățile ivite în viață. Prietenii au fost mai importanți decât targeturile, mai importanți decât cifrele, mai importanți decât cariera. Iar în cazul din Troa, chiar mai importanți decât ocazia de a predica mulțimilor și eventual de a planta o nouă biserică. Iată la ce mă refer:

Când am ajuns la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă în Domnul, n-am avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la fraţi și am plecat în Macedonia. – 2 Cor. 2:12-13

Cred că o parte din probleme singurătății din vârful piramidei se pot rezolva dacă vom învață ceva de la acest înțelept. Dragul meu lider, ai grijă de oamenii din cercul tău apropiat. Prețuiește-l pe Tit. Pe Timotei. Pe Barnaba. Pe Luca. Pe Marcu. Ține-i aproape pentru că oportunitățile vin odată cu relațiile, nu invers. Fă-i să se simtă importanți deoarece cariera se va stinge .. nu și prietenia. Cu ea ne vom duce în cer.

Nu uita vorba lui Arghezi. Nu uita nici vorba americanilor. Te vor scuti de dușul rece ce îl primești odată ce ajungi în vârf.

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu