Nu există comentarii încă

Obiceiuri care diminuează influența (4)

Nu de mult s-a scris un articol în The Atlantic  [1] despre cum ajung marii lideri, odată foarte influenți, să practice un leadership stângaci, o formă de conducere brută, necizelată. În preambul, autorul arată rezultatele muncii unui cercetător talentat în neuroştiinţe, Sukhvinder Obhi, care, după multe și îndelungate experimente a ajuns la următoarea concluzie: deținerea puterii și a influenței afectează în mod direct procesul tehnic numit „procesul oglindirii”. Vorbim de un proces cerebral despre care autorul conchide că stă la baza empatiei. Empatia, în opinia lui Obhi, calitatea nobilă care a propulsat pe mulți oameni pe noi și noi culmi ale leadershipului, este treptat înlocuită cu aroganța omului atotștiutor. În timp, liderii influenți pierd contactul cu realitatea și în cele din urmă ajung să manifeste dispreț și o incompetență crasă.

Un alt cercetător, profesor de psihologie, Dacher Keltner, concluzionează, după 20 de ani de cercetare, că majoritatea liderilor, odată ce dobândesc putere şi influenţă, încep să piardă capacităţi distincte liderului și bunele obiceiuri care au dus la atingerea unor noi culmi.

Ambii cercetători ne conduc la subiectul dezbătut în aceste articole, și anume, obiceiuri care diminuează influența. În ultimele trei articole am vorbit despre obiceiuri toxice care într-un timp mai scurt sau mai lung descalifică orice lider, indiferent de rang, avere, statut sau IQ. Descalificarea lor are efectul de domino deoarece eșecul lor afectează direct – pe lângă alte domenii – și organizația pe care o conduc. Mare grijă deci la obiceiurile nesănătoase.

Pe lângă consecvența inconsecvenței (Obiceiuri care diminuează influența -1), atitudinea negativă (Obiceiuri care diminuează influența – 2) și lauda de sine / self-bragging  (Obiceiuri care diminuează influențe – 3), în acest articol este bine să aruncăm o privire la obiceiul – prost al – liderului de a nu permite sau de a nu primi feedback-ul colegilor.

Inhibarea feedback-ului / Closed minded

Liderul al cărui orizont devine pe zi ce trece tot mai îngust inhibă feedback-ul, evită dezacordul și caută să se impună cu orice preț. Acesta nu are spațiul mental pentru opinii alternative, considerând că deține trofeul unic al adevărului absolut. Mimează competențe universale. Este dificil, dacă nu chiar imposibil de lucrat cu omul care faultează orice inițiativă notabilă. Îmi aduc aminte de cuvintele unui distins profesor de la seminarul teologic penticostal care spunea că

„iradierea sa [liderului] existențială asupra colectivului va produce o atmosferă penitenciară, în care dialogul este inhibat de teama măsurilor inchizitoriale. Când se încearcă înregimentarea minților luminate, colectivul se transformă într-un țarc totalitar în care fiecare se adaptează schilodindu-se moral și intelectual.” (Ciprian Terinte).

În contrast, conform teoriei lui Platon despre arta conducerii, Terinte remarcă că liderii influenți sunt mereu preocupați să creeze un mediu propice curiozităților științifice, dezbaterii constructive și schimbului viu de idei.

Deși ne-ar plăcea să credem că acest obicei distructiv se află doar la case mari, s-ar putea să constatăm cu stupoare că pe nesimțite s-a furișat și prin ușa din spate a casei noastre.

Iată câteva semne că inhibi feedback-ul, că ucizi creativitatea, că transformi colectivul colegial într-un țarc totalitar:

  • Nimeni nu te contrazice. Tu ai mereu dreptate, chiar și atunci când susții aberații sau nonsensuri.
  • Chiar și în puținele cazuri când un coleg mai nou îndrăznește să te critice, neștiind cât e ceasul, te simți lezat și recurgi la atac la persoană, mai ales când ți-ai epuizat arsenalul de argumente.
  • Nu ai parte de lideri care să-și asume distanța cognitivă, alteritatea ideilor, dansul divin al excluderii și al îmbrățișării (Miroslav Volf). Ești înconjurat de „yes-meni”.
  • Mințile luminate/creative din cercul tău de influență îți comunică timid și timorat ideile nonconformiste, ideile ce ies din cutiuța ta mentală.

Marii lideri ai bibliei au ajuns în vârf nu doar datorită inteligenței personale (IQ, EQ, AQ), ci și datorită deschiderii lor față de alți înțelepți din cercul apropriat. Amintim pe scurt, pe Moise care primește sfaturi inestimabile de la socrul său Ietro (principiul delegării – Exod 18); pe Iosua care se înconjoară de bătrâni înțelepți din popor, numiți și sfetnici (Iosua 24); pe David care în plină expansiune imperială este înconjurat de o mulțime de viteji și sfetnici (generali, preoți, profeți). Se poate continua în direcția exemplificării însă este suficient să conchid afirmând că liderul nu are voie să lase aroganța omului atotștiutor să îi conducă viața organizațională. În acest context îndemnul lui Solomon de a ne păzi inima mai mult decât orice capătă valențe principiale. Trebuie să învățăm de la un pățit. Deși experiența ne arată că așa de greu ne învățăm lecțiile, am încredere că alături de Dumnezeu și de câțiva prieteni de nădejde, vei face față ispitei de a te considera autosuficient, de a inhiba orice feedback. Creează așadar un mediu propice curiozităților științifice, dezbaterii constructive și schimbului viu de idei și nu vei regreta niciodată.

 

[1] https://www.theatlantic.com/magazine/archive/2017/07/power-causes-brain-damage/528711/

Ultimele postari ale lui Adrian Vlad (vezi toate)
Distribuie pe Facebook

Postează un comentariu