„Ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus o strajă zi și noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” – Neemia 4:9
Ceea ce este fascinant în biblie este echilibrul sănătos existent în dinamica divino-umană. Acest verset subliniază pe scurt ce înseamnă spiritualitatea autentică.
De prea multe ori perspectiva creștinului este dezechilibrată punând în opoziție ceea ce face omul cu ceea ce face Dumnezeu. De câte ori nu am auzit povestiri care încep astfel: „La început am încercat să fac eu și să rezolv eu, dar atunci când nu am mai încercat să fac nimic Dumnezeu a lucrat…” Nu am nimic cu astfel de experiențe și nu cred că respectivii spun minciuni, dar nu sunt de acord cu concluziile lor, concluzii care încearcă să legifereze felul în care arată spiritualitatea autentică. Concluzia atât de des vehiculată în cercurile neoprotestante sună cam așa: „Nu trebuie sa ne mai sforțăm noi să facem ceva. Ceea ce contează este rugăciunea. Doar rugați-vă și restul va face Dumnezeu.”
Realitatea demonstrează ca o astfel de concluzie nu este adevărată. Sunt cazuri când Dumnezeu lucrează atunci când noi doar ne rugăm, dar biblia ne arată foarte clar că „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”.
Colaborarea divino-umană este regula de bază în modul de lucru al lui Dumnezeu.
El nu ne-a creat pentru a fi niște bibelouri pe rafturile cerești ci pentru a lucra împreună cu El. Omului i s-au dat responsabilități la Creație, care nu aveau de-a face doar cu rugăciunea ci și cu acțiunea concretă, practică, palpabilă. Omului i s-a dat un grad de libertate împreună cu responsabilitatea aferentă acesteia. Dumnezeu l-a însărcinat pe Adam să cerceteze mediul înconjurător și să clasifice fauna. Dumnezeu a ales întotdeauna să colaboreze cu omul în împlinirea planului Său deși ar fi putut să se lipsească de ajutorul lui. Dumnezeu a folosit profeți umani pentru a transmite mesajul Său, scriitori umani pentru a-l lăsa generațiilor următoare, mesageri umani pentru a răspândi Adevărul până la marginile pământului.
Regula de bază a spiritualității autentice constă în colaborarea divino-umană, iar asta demonstrează seriozitatea cu care Dumnezeu își tratează creația. Semnificația cea mai profundă a vieții provine tocmai din acest adevăr: suntem atât de mult respectați încât ni s-a dat însărcinarea de a avea un rol activ și practic în viziunea lui Dumnezeu asupra lumii. Ori simplismul spiritualist în care credinciosul este redus doar la rolul celui care cere și așteaptă, nu reflectă în totalitate[1] căile lui Dumnezeu.
Neemia s-a rugat și apoi a acționat inteligent. Iată modelul echilibrat și sănătos. Nu doar s-a rugat și nu doar a acționat, ci le-a făcut pe amândouă conștient că există o parte ce ține de Dumnezeu pe care el nu o poate face, dar există o parte ce ține de el, iar Dumnezeu nu o va face în locul lui.
Concluzia sună cam așa:
Spiritualitatea autentică este întotdeauna echilibrată fără să cadă nici în extrema spiritualistă[2] și nici în cea tehnocrată[3]!
Liderii spiritualiști cred că dependența de Duhul Sfânt elimină nevoia de instruire în domeniul conducerii. Astfel ei ignoră faptul că Duhul călăuzește și prin intermediul învățăturii provenite din experiența altor lideri, ajungând să se autolimiteze fără voie. Liderii tehnocrați sunt cei care citesc pe bandă cărți de conducere, participă la seminarii pe această temă, dar viața lor devoțională este extrem de sărăcăcioasă. Cunoștința căpătată prin instruire le elimină sentimentul profund de inadecvare și dependență de Dumnezeu, ajungând și ei să se autolimiteze fără voie.
Dacă liderii spiritualiști ajung să sfințească ignoranța, cei tehnocrați ajung să zeifice cunoștința.
Realitatea este că adevărata dependență de Duhul Sfânt produce echilibru în viața liderului. Liderul duhovnicesc este învățabil și totodată dependent de Dumnezeu. Călăuzirea Duhului îl ajută pe lider să facă 100% ceea ce ține de el în timp ce este 100% dependent de Dumnezeu.
Exact acest gen de spiritualitate este încurajat prin conferințele ProLider la care te invităm cu drag. Prin intermediul celor dezbătute vei fi încurajat să umbli prin Duhul în timp ce ai oportunitatea de a învăța din experiențele altor lideri din România și străinătate într-un context interactiv și experențial.
Note de subsol
[1] Am spus „în totalitate”, deoarece sunt cazuri unde nu trebuie decât să „cerem și să așteptăm”, dar acestea sunt excepția și nu regula.
[2] Spiritualism – subestimează importanța instituțiilor, programelor și metodelor, adică subestimează efortul omenesc de organizare.
[3] Tehnocrație – supraestimează importanța instituțiilor, programelor și metodelor… Pentru un studiu amănunțit al celor două extreme precum și a soluției de echilibru vă recomand excelenta carte „Dezvoltarea naturală a bisericii” de Christian Schwarz.
P.S. Pentru mai multe detalii cu privire la conferința din toamnă accesați linkul următor: ProLider 5
Funieru Laurențiu, născut pe 25 noiembrie 1964. Actualmente locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani în cadrul Bisericii Efraim. A absolvit Institutul de petrol și Gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A –absolvit un Master of Arts în anul 2013 de la TCM International Institute. La ora actuală slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându-se cu predicarea, crearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.
- Atenție, pericol! - aprilie 9, 2021
- A fi sau a nu fi… vaccinat! - ianuarie 8, 2021
- Vârstele echipei - octombrie 9, 2020
