În articolul precedent, Liderul și singurătatea, am anunțat importanța distincției dintre singurătate și izolare. Dacă cele două s-ar suprapune complet atunci am fi îndreptățiți să spunem că singurătatea este unul dintre pericolele cele mai mari în conducere. Totuși recunoaștem că o doză semnificativă de solitudine este prezentă în viața celor mai cunoscuți lideri spirituali, de la Moise până la Isus (și linia temporală poate continua până azi). De aceea suntem siliți să observăm că există zone importante ale izolării și singurătății care nu se confundă între ele.
Dacă izolarea este arma favorită a prădătorului de suflete, singurătatea poate fi adesea modalitatea de reconectare la sursa de energie.
Distincția dintre cele două devine un imperativ. Vom creiona această distincție din câteva perspective.
- Din punct de vedere relațional, izolarea se manifestă prin secționarea legăturilor cu rețeaua care îmi asistă creșterea. Solitudinea poate fi descrisă ca o ieșire temporară din freamătul relațional de dragul conectării cu Domnul și redescoperirii de sine. Dacă izolarea de ceilalți mă transformă în pradă sigură pentru Ispititor, finalitatea solitudinii administrate înțelept va aduce un suflu nou în reconectarea cu ceilalți. Dacă liderul se izolează de grupul pe care îl conduce, încetează de drept să le mai fie lider. Dacă se izolează de rețeaua de lideri care îi poate asista dezvoltarea, se aruncă singur pe toboganul propriei descalificări.
- Din punct de vedere intențional izolarea mă afectează negativ atât în prezența cât și în absența intenției. Lipsa vigilenței spirituale mă poate îndepărta de relațiile care îmi fac bine, răpindu-mi progresiv dorința sau motivația de a le întreține. Un lider poate ajunge în acest punct dacă este neatent la importanța unui stil de viață sănătos. Solitudinea, pe de altă parte, are nevoie de intenție pentru a oferi efectele sale cele mai benefice sufletului. Acestea pot apărea aleatoriu și în momente de solitudine neplanificată, dar scenariul de dorit este cel al dezvoltării unui stil de viață care să includă solitudinea în suita de discipline spirituale.
- Dacă privim distincția din perspectiva dinamicii în conducere vom observa că izolarea poate apărea ca reacție la oameni, stimuli, situații care produc disconfort. Raportat la același scenariu ostil, solitudinea înseamnă retragerea în vederea recalibrării motivațiilor și a reîncărcării bateriilor sufletești. Cazul lui Ilie între Carmel și Horeb este o imagine biblică dintre cele mai elocvente care ilustrează diferența dintre izolare și solitudine, dar și dibăcia lui Dumnezeu de a transforma negura izolării în vehicul pentru o solitudine izbăvitoare.
Una peste alta, dacă izolarea mă vulnerabilizează, solitudinea mă fortifică spiritual – atâta timp cât cunosc și sunt mereu atent la deosebirea dintre cele două.
Meditând la cazul lui Ilie, ce alte diferențe dintre izolare și solitudine puteți găsi?
Cluj-Napoca. A studiat teologia la Institutul Teologic Penticostal București (Licență - 2000), Lampeter University of Wales UK (MA - 2007) și ULBS (PhD - 2014). Este autor de cărți de teologie și spiritualitate creștină (Revelație și relevanță, Demascarea ispitei, Dinamica toleranței). Dinu este căsătorit cu Persi, împreună cu care au doi copii minunați, Abel și Sonia.
- Liderul (in)vizibil – o meditație sensibilă - octombrie 26, 2023
- Starul din Betleem – meditație despre conducere - decembrie 20, 2021
- Meditație despre leadership în contextul Învierii - mai 8, 2021
