În articolul trecut (Partea I) am scris despre nevoia bisericii care a ajuns la etapa de a dezvolta echipa prin angajarea altor lucrători pe lângă pastor. Am remarcat nevoia schimbării de paradigmă, de la cea orientată pe program/eveniment la cea orientată pe dezvoltare/proces. Am specificat că lucrul acesta presupune capacitatea de a deosebi oamenii de viziune dintre potențialii candidați la angajare. Lucrul acesta devine imperios necesar deoarece acum ai nevoie de „stâlpi” pe care să poți sprijinii domeniile care se dezvoltă sau pe care vrei să le dezvolți. O întrebare care mi s-a pus în urma articolului anterior este: „Cum îi pot deosebi pe unii de alții?”
În continuare voi schița câteva repere care să te ajute în recrutarea oamenilor de viziune. Specific că aceste repere nu sunt exhaustive și nu trebuie luate ca standarde absolute ci au doar un rol orientativ.
1. Oamenii de viziune au privirea de ansamblu asupra lucrării bisericii
Cred că este un reper principal după care îi putem deosebi. Foarte mulți oameni de lucrare au cel mult viziunea lucrării respective dar nu „simt” modul în care aceasta se încadrează în viziunea generală a bisericii și nu pot coordona acea lucrare fără să producă turbulențe „în sistem”. Turbulențele acestea pot avea de-a face cu valorile generale ale bisericii, cu practicile admisibile în cultura bisericii, poate chiar cu perspectiva teologică a bisericii. Alt gen de turbulență are de-a face cu calendarul bisericii.
Oamenilor de lucrare le vine foarte greu să alinieze calendarul lucrării pe care o conduc cu calendarul general al bisericii.
Oamenii de viziune înțeleg instinctiv cum să se alinieze și cum să conducă lucrarea pe care o administrează într-un mod coerent cu biserica în întregul ei. Chiar dacă sunt relativ noi în biserică, ei „prind” din mers despre ce este vorba și sunt ușor învățabili. Când urmărești lucrarea lor nu ai sentimentul desincronizării și nu trebuie să corectezi continuu deviațiile de la traseul viziunii și valorilor bisericii. De aceea, atunci când explorezi posibilitatea angajării cuiva caută să identifici capacitatea acestuia de a înțelege ansamblul lucrării bisericii. Fă-ți timp să-i explici unicitatea bisericii și oferă-i timp să înțeleagă. Dacă totuși sesizezi o concepție simplistă și reducționistă – chiar în urma mai multor discuții – poate ar fi bine să nu te grăbești în angajarea persoanei respective.
2. Oamenii de viziune au privirea de ansamblu asupra domeniului de care răspund
Oamenii de viziune pe care dorești să-i angajezi pentru a conduce un domeniu de lucrare au capacitatea de a înțelege mecanismul acelui domeniu. Ei văd „motorul ascuns sub capota lucrării” și știu cum să administreze buna funcționare a acesteia. Oamenii de lucrare nu prea sunt conștienți de lucrurile „ascunse sub capota vizibilă” a lucrării. De aceea modul în care vor administra acea lucrare nu va rezolva deficiențele ascunse. Cu alte cuvinte, ei vor face cel mult întreținere, dar nu vor ști cum să dezvolte lucrarea.
Liderul de care ai nevoie pentru domeniul respectiv al bisericii nu este o vedetă, ci un om de proces. Nu te lăsa furat de carisma și popularitatea cuiva, ci treci cu privirea dincolo de suprafață și vezi dacă înțelege procesul dezvoltării unui domeniu. Urmărește dacă adună oameni în jurul lui pe care îi formează și cărora le poate delega sarcini. Caută să vezi dacă înțelege nevoia trecerii de la „a face” la „a coordona” (voi explora acest fapt în punctul următor). Pentru dezvoltarea bisericii ai nevoie de coordonatori, oameni care înțeleg procesul dezvoltării și știu cum trebuie să procedeze pentru a dezvolta domeniul respectiv. Pe ei nu-i interesează cel mai mult „luciul capotei” ci „motorul de sub capotă”. Ei știu să facă diferența între luciul care izbește ochiul privitorului și buna funcționare a motorului pe care cei mai mulți nu-l văd.
Liderul de care ai nevoie este cel care știe că cea mai mare și mai importantă parte a muncii lui are de-a face cu „buna întreținere a motorului și nu cu plimbarea săptămânală cu mașina din timpul programului”.
El dezvoltă o „echipă de mecanici buni” mai mult decât „șoferi de paradă”. Tocmai asta face necesară angajarea lor, deoarece munca aceasta necesită dedicare full-time. Implicarea odată pe săptămână, tipică oamenilor de lucrare nu necesită angajare, iar dacă totuși îi angajezi le va fi extrem de greu să umple cele 40 de ore săptămânal deoarece nu vor ști/avea ce să facă. De aceea, caută să vezi dacă cel la care te gândești să-l angajezi are o viziune clară de dezvoltare a domeniului de lucrare respectiv și dacă poate schița o strategie coerentă pentru atingerea viziunii. Dacă în timpul discuțiilor sesizezi tendința supra spiritualizării, a supra simplificării sau tendința eschivării de la subiect, atunci poate ar trebui să nu te grăbești cu angajarea.
Ceea ce cauți este capacitatea de a dezvolta acel domeniu de slujire astfel încât la eventuala sa plecare să lase în urmă o echipă de lideri capabili să preia și să ducă mai departe lucrarea. Nu privi doar la ceea ce face de unul singur prin capacitatea și carisma personală ci la ceea ce realizează prin capacitatea de a coordona și superviza o echipă – probabil acesta este un punct de referință în deosebirea oamenilor de viziune.
3. Oamenii de viziune sunt coordonatori
Oamenii de viziune au trecut de la „a face” la „a coordona”. Ei au înțeles că munca de coordonare nu înseamnă „lipsa slujirii” sau „șefie” ci înseamnă eficientizarea lucrării. Ei au trecut de la semnificația dobândită prin ceea ce ei fac în mod direct, la semnificația dobândită prin coordonarea altora în efectuarea lucrării – semnificația dobândită prin ceea ce fac „prin alții”. Mai mult decât atât, ei și-au dezvoltat disciplina de a selecta cele 20% din priorități care le dau 80% eficiență în conducere. Au învățat să-și construiască un calendar personal care să nu-i împovăreze cu „a face” până acolo încât să nu mai aibă timp și energie pentru „a coordona”. Au învățat să spună „nu” la tot ceea ce le micșorează eficiența în coordonarea și dezvoltarea domeniului de care răspund.
Oamenii de lucrare sunt, de cele mai multe ori, la nivelul de „a face” și nu simt nevoia de a urca la treapta următoare. Nu înțeleg și nu simt nevoia selectării celor 20% din priorități deoarece pentru ei slujirea urgentă are aceeași greutate cu cea strategică, ba chiar o greutate mai mare. Majoritatea lucrurilor le realizează prin implicarea lor directă și nu prin vreo echipă pe care să o coordoneze. Calendarul lor nu este organizat și structurat fiind mereu gata să spună „da” la ultima solicitare telefonică. Mai mult decât atât, oamenilor de lucrare le este teamă de un calendar bine pus la punct deoarece simt că îi îngrădește. Ei sunt mereu în lupta cu supraaglomerarea cauzată de activismul necenzurat care-i caracterizează – deși nu ar recunoaște asta niciodată. De aceea, atunci când stai de vorbă cu un potențial candidat, caută să afli cum arată calendarul său zilnic, săptămânal și lunar. Vezi dacă este caracterizat de organizare sau de spontaneitate. Urmărește să afli dacă are timpi dedicați unor obiective strategice sau doar timpi dedicați lui „a face”. Caută să afli dacă înțelege diferența între cele două moduri de slujire – „a face” și „a coordona” – și dacă este atras de „a coordona” cu tot ce implică acest nivel de slujire. Dacă în urma mai multor discuții și a unui timp de observare, nu vezi reperele caracteristice slujirii coordonatoare, poate ar fi bine să nu te grăbești cu angajarea.
Închei aici acest articol și aștept întrebările sau observațiile voastre pe adresa [email protected]
Funieru Laurențiu, născut pe 25 noiembrie 1964. Actualmente locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani în cadrul Bisericii Efraim. A absolvit Institutul de petrol și Gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A –absolvit un Master of Arts în anul 2013 de la TCM International Institute. La ora actuală slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându-se cu predicarea, crearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.
- Atenție, pericol! - aprilie 9, 2021
- A fi sau a nu fi… vaccinat! - ianuarie 8, 2021
- Vârstele echipei - octombrie 9, 2020
