Biblia este mult mai mult decât un manual religios și mult mai mult decât o carte de norme moral-spirituale. Unii cred că realitatea este închisă în biblie, dar eu cred că biblia ne descoperă realitatea. Pentru primii biblia devine un fel de zid de care se izbesc, pentru alții ea devine o cale deschisă spre explorarea realității. Creștinismul promovat de primii este îngust, medieval, inchizitorial pe când creștinismul promovat de ceilalți este luminos și deschis spre noi și noi orizonturi.
În articolul meu intitulat „Principiul unificator” vorbeam despre această viziune unificată asupra realității provenită din conștientizarea faptului că Dumnezeu este Creatorul celor naturale și a celor supranaturale. În Hristos naturalul și supranaturalul se regăsesc, cerul și pământul sunt unificate. Creștinismul biblic nu este dihotomic deoarece viziunea lui este exprimată în rugăciunea care spune „vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”.
Din această perspectivă este uimitor să constați cum știința ajunge să confirme validitatea uneia din cele mai vechi și eficiente metode de împlinire a mandatului pe care Hristos ni l-a încredințat, anume ucenicia. Ucenicia biblică este calea aleasă de Hristos pentru formarea unor creștini maturi și roditori și diferă extrem de mult de orientarea pe program a celor mai multe biserici românești. Ucenicia cuprinde în ea parte de învățătură teoretică dar și parte de formare practică. Ucenicul învață prin exemplul maestrului său. El privește cum procedează „ucenicizatorul” și apoi exersează sub îndrumarea acestuia progresând tot mai mult. Din păcate această metodă a ajuns să fie înlocuită în mod exclusiv de predicare, ceea ce are efecte negative majore.
Metoda uceniciei a ajuns să fie confirmată cu multă putere de noile descoperiri ale neuroștiinței. Daniel Goleman scria:
„Un profesor nu vă poate determina circuitele din creier, care sunt purtătoarele unor vechi obiceiuri…, să învețe obiceiuri noi. Aveți nevoie de exercițiu: cu cât o succesiune de comportamente se repeta mai des, cu atât circuitele din creier răspunzătoare devin mai puternice. Așadar oamenii își deconectează literalmente circuitele din creier: învățarea unor noi obiceiuri întărește legăturile dintre neuroni și poate chiar să favorizeze neurogeneza, apariția unor noi neuroni.” [1]
Ceea ce spune Goleman este că noile comportamente nu se dobândesc prin auzirea informației ci doar prin exersare, deoarece noile comportamente necesită noi legături neuronale. Vechile comportamente au creat legături neuronale care acum trebuie înlocuite cu altele noi. Prin exersare noi ne reconfigurăm literalmente creierul. Progresele în dobândirea noilor comportamente și abilități sunt posibile, spune el, dacă facem trei lucruri: conștientizăm obiceiurile proaste, exersăm voluntar o cale mai bună și repetăm noul comportament cu fiecare ocazie, până ce devine automatism. Exact acesta este scopul antrenamentului pentru un sportiv.
Când m-am întors la Dumnezeu, unul din primele studii la care am participat se numea „Antrenament în creștinism”. Nici nu-mi dădeam seama atunci cât adevăr conținea acest titlu. Din păcate, ceea ce facem azi în biserici nu este „antrenament în creștinism” ci mai degrabă „prelegeri despre adevăruri creștine”. Predicăm din răsputeri și apoi așteptăm ca ascultătorii să capete deprinderi noi pe baza celor auzite. Rezultatul îl știm cu toții.
Ucenicia biblică este singura cale prin care membrii bisericilor pot căpăta deprinderile și comportamentele necesare unei vieți roditoare, dar pentru aceasta clădirea bisericii trebuie să se transforme din „sală de conferințe” în „sală de antrenament”.
Un alt aspect interesant pus în lumină de disciplina neuroștiinței este descris astfel:
„Unul din mecanismele care determină emoțiile și comportamentele să fie molipsitoare ar putea fi așa numitul sistem al neuronilor-oglindă din creierul uman. Creierul nostru exersează realizarea unor acțiuni pe care doar le observăm la ceilalți, ca și cum le-am face noi înșine… Atunci când îi vedem pe jucători alergând, sărind sau lovind cu piciorul, nu sunt activate doar cortexul vizual și partea creierului care analizează lucrurile pe care le observăm, ci și acea parte a creierului care s-ar activa dacă noi înșine, am alerga, am sări sau am lovi cu piciorul.” [2]
Cu alte cuvinte, creierul nostru se pregătește prin observare pentru practicarea acelor comportamente pe care le observăm cu interes.
Haideți să facem acum legătura dintre cele discutate mai sus și ucenicia biblică:
a. Modelul practic oferit de „ucenicizator”
Ucenicul privește cu atenție modul în care „ucenicizatorul” practică anumite deprinderi și comportamente iar prin aceasta (ne spune neuroștiința) creierul său se pregătește pentru practicarea celor observate.
b. Exersarea repetată sub observația „ucenicizatorului”
Ucenicul este antrenat de „ucenicizator” pentru dobândirea noilor deprinderi și comportamente. Neuroștiința ne spune că prin repetiție creierul dezvoltă noi legături neuronale astfel că ceea ce era nenatural devine natural și reflex.
Dacă medităm asupra implicațiilor acestor descoperiri nu se poate să nu devenim conștienți de necesitatea urgentă a schimbării modului în care concepem și „facem” biserica. Trecerea de la orientarea pe programe la orientarea pe ucenicie devine stringent necesară, iar lucrul acesta necesită schimbări de paradigmă pentru care puține biserici românești sunt pregătite. În ciuda obstacolelor, totuși biserica poate face această trecere, iar tu ești chemat de Dumnezeu să facilitezi lucrul acesta.
Note de subsol:
[1] Daniel Goleman, Richard Boyatzis, Annie McKee, Inteligența emoțională în leadership, Editura Curtea Veche, București, 2007, pag. 205-206
[2] Dr. Nicholas A. Christakis & Dr. James. H. Fowler, Connected, Ed. Curtea Veche, București, 2015, pag. 50
Funieru Laurențiu, născut pe 25 noiembrie 1964. Actualmente locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani în cadrul Bisericii Efraim. A absolvit Institutul de petrol și Gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A –absolvit un Master of Arts în anul 2013 de la TCM International Institute. La ora actuală slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându-se cu predicarea, crearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.
- Atenție, pericol! - aprilie 9, 2021
- A fi sau a nu fi… vaccinat! - ianuarie 8, 2021
- Vârstele echipei - octombrie 9, 2020
