Comparația este probabil una dintre cele mai răspândite și amare ispite cu care se poate confrunta liderul. Este îndeajuns să te întâlnești cu alți pastori și să fii întrebat câți membrii are biserica ta pentru ca această ispită să-ți dea târcoale.
Ispita aceasta stă mereu ascunsă după vreun colț atunci când participi la vreo conferință sau seminar pe teme de conducere și asculți un lider împărtășind secretele succesului bisericii sale. Aproape imediat compari lucrarea lui cu a ta și bineînțeles că ajungi să te compari pe tine cu el fie din punct de vedere al conducerii fie din cel al predicării fie din cel al popularității. Îmi aduc aminte când am participat pentru prima dată la o conferință pe teme de conducere și am fost aproape doborât de amărăciune gândindu-mă cât de departe era biserica din care făceam parte de standardele auzite acolo. Aproape că îmi doream să nu fi auzit toate acele lucruri decât să fiu chinuit de durerea distanței ce părea imposibil de parcurs. De atunci încoace am întâlnit deseori lideri care au fost învinși de ispita comparației ajungând să nu mai caute prilejuri de instruire deoarece nu credeau că la ei poate fi vreodată altfel.
Cu timpul am învățat să privesc experiențele altora ca pe niște lucrări ce ajunseseră la un alt etaj decât lucrarea bisericii mele. Încetul cu încetul nu am mai fost ispitit să compar lucrarea mea cu a lor. La ei schimbările începuseră cu ani sau zeci de ani înainte, la mine vor începe de mâine. Ei lucrau la etajul zece eu abia începeam etajul întâi.
Pe această cale vreau să transmit liderilor care își împărtășesc experiențele pline de succes să nu uite să împărtășească și luptele și eșecurile începuturilor. Să nu mai folosească cuvinte precum „la noi se face așa” ci „la noi am ajuns cu timpul să facem așa”. În felul acesta subliniază procesul prin care au trecut și instilează speranța în cei care ascultă și au început construcția mai târziu sau poate urmează să înceapă.
Comparația nu ține cont de unicitatea fiecăruia și nici de cadrul unic în care slujește fiecare. De prea multe ori ea este abuzivă și distructivă, născând gelozie și invidie sau descurajare. De asemenea poate naște mândrie în cei „favorizați”.
Dacă ești lider și te lupți cu această ispită, nu uita că tu ești unic atât prin chemare, lucrare și context cât și prin darurile și abilitățile specifice. Lucrarea ta (fie de conducere fie de predicare fie de orice altceva) nu trebuie comparată nu a nimănui altcuiva. Ce se cere de la tine este să fii găsit credincios slujbei tale potrivit unicității tale. Dumnezeu, Tatăl tău care este în ceruri nu te compară cu nimeni, El nu are preferați și nu prețuiește pe unii mai mult decât pe alții. Pentru toți a plătit același preț, anume viața Fiului Său.
Singura comparație pe care o face Dumnezeu este între tine cel care ești și cel care ai putea fi.
El știe exact care este capacitatea ta deoarece El ți-a dat-o și știe exact contextul în care slujești. De aceea fii credincios cu toată puterea ta și caută să devii tot ceea ce El te-a creat să fii. Ieși din zona de confort și învață cu bucurie de la toți, dar nu te compara cu nimeni. Nu te descuraja atunci când privești etajul la care a ajuns lucrarea vreunui lider, ci bucură-te că ai ce învăța și de la cine învăța. Folosește experiențele mărețe ale altora pentru a te motiva să continui și nu pentru a te descuraja de distanța dintre tine și ei.
Nu uita că valoarea unui lider nu constă neapărat în măreția sau succesul lucrării sale ci în credincioșia acestuia.
Nu uita că unii eroi ai credinței au închis gurile leilor, au fost biruitori în bătălii și au învins focul dar alți eroi ai credinței au rătăcit prin pustiu, au suferit de foame și sete, au fost tăiați în două cu fierăstrăul și au îmbrățișat moartea pentru a avea parte de o înviere mai bună. Și unii și alții sunt eroii lui Dumnezeu. Și unii și alții au fost învingători, dar pe terenuri diferite.
Comparația se hrănește din dorința de acceptare, succes și popularitate. Învață că dragostea lui Hristos îți este de ajuns. Însetează după Hristos. Flămânzește după Hristos. Bucură-te în contemplarea frumuseților și perfecțiunilor lui Dumnezeu. Adapă-te din Duhul Sfânt, apa vie trimisă din cer. Făcând așa ispita comparației se va topi și nu te va mai chinui. Vei fi liber să slujești cu inima bucuroasă, vei fi motivat să înveți continuu de la oricine și nu vei mai simți mușcătura comparației în inima ta. Făcând așa vei fi liber să fii ceea ce Dumnezeu te-a chemat să fii.
Funieru Laurențiu, născut pe 25 noiembrie 1964. Actualmente locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani în cadrul Bisericii Efraim. A absolvit Institutul de petrol și Gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A –absolvit un Master of Arts în anul 2013 de la TCM International Institute. La ora actuală slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându-se cu predicarea, crearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.
- Atenție, pericol! - aprilie 9, 2021
- A fi sau a nu fi… vaccinat! - ianuarie 8, 2021
- Vârstele echipei - octombrie 9, 2020
