No comments yet

Entuziasmul în conducere

You are as young as your face, as old as your doubt; as young as your self-confidence, as old as your fear; as young as your hope, as old as your despair. Years may wrinkle the skin, but to give up enthusiasm wrinkles the soul. – Douglas MacArthur
Etimologic, entuziasmul se referă la starea de a fi sub influența divinității. Dacă ar fi să traducem semnificația etimologică în termeni creștini am spune că entuziasmul înseamnă a fi inspirat/mânat de Duhul lui Dumnezeu. Deși inițial termenul a fost folosit mai ales cu tentă peiorativă, cu timpul acesta a căpătat tot mai multe conotații pozitive. Astfel, când vorbim azi despre entuziasm ne referim la persoane mânate de motivații profunde și pasiuni puternice.
Liderii de succes sunt oameni foarte pasionați de obiectul activității lor.
Ceea ce îi ajută să adune în jurul lor pe alții este chiar flacăra din ei care îi cuprinde și pe alții. Da, entuziasmul este contagios.
În conducere, entuziasmul contează de multe ori mai mult decât abilitățile. Prin afirmația aceasta nu încerc nicidecum să minimalizez importanța dezvoltării de abilități. Totuși starea de spirit face adesea diferența în fața provocărilor vieții într-o măsură mult mai mare decât unele aptitudini dezvoltate de-a lungul timpului. În relatările istorice ale războaielor din Biblie (dar nu numai) putem observa cum stările sufletești de moment au influențat într-o parte sau alta soarta luptelor. Fie strigătele de îmbărbătarea ale unora, fie frica instalată adânc în inimile altora, au pecetluit soarta unei bătălii, nu de puține ori fiind chiar sfidate chestiunile tehnice ale realităților pur militărești.
De ce este entuziasmul vital pentru conducerea spirituală? Aș răspunde printr-o altă întrebare: cum e să conduci fără entuziasm? Voi elabora prin scurte enunțuri:
  1. Când conduci cu entuziasm oamenii te urmează. În lipsa acestuia, nici măcar abilitățile personale nu îi mai conving pe cei de lângă tine că tu ca lider chiar crezi în cauza asumată.
  2. Entuziasmul favorizează crearea unui mediu pozitiv unde oamenii sunt motivați să se dezvolte. Lipsa lui reflectă scenariul sumbru prezent, din păcate, în multe biserici azi – acel mediu conflictual care dăunează profund edificării bisericii.
  3. Entuziasmul menține prospețimea în conducere. Conducerea cu hărnicie e vitală, dar când hărnicia este dezbrăcată de entuziasm duce la oboseală, care la rândul ei favorizează depresia.
Entuziasmul nu anulează importanța bunei organizări și nu este nici substitut pentru inteligență sau abilități. Însă în compania acestora va fi ca sarea în bucate.
Cum stați la acest capitol? În ce formă se manifestă entuziasmul în slujirea dumneavoastră?

Dinu Burzo

Pastor Coordonator al bisericii „Logos” Cluj-Napoca

Cluj-Napoca. A studiat teologia la Institutul Teologic Penticostal București (Licență - 2000), Lampeter University of Wales UK (MA - 2007) și ULBS (PhD - 2014). Este autor de cărți de teologie și spiritualitate creștină (Revelație și relevanță, Demascarea ispitei, Dinamica toleranței). Dinu este căsătorit cu Persi, împreună cu care au doi copii minunați, Abel și Sonia.

Latest posts by Dinu Burzo (see all)

Distribuie pe Facebook

Post a comment