Mai sunt treizeci de minute până la întâlnirea cu ceilalți lideri și ai emoții. Te întrebi cum va ieși discuția. Ai studiat pe toate părțile problema pe care o veți aborda și ești conștient de soluția optimă, dar oare te vor asculta, vei reuși să-i convingi? Te rogi ca Dumnezeu să le deschidă ochii și să înțeleagă forța argumentelor pe care le aduci pentru a pricepe că ai dreptate și că așa trebuie procedat!

Te regăsești în personajul de mai sus? Eu da, de prea multe ori, din păcate! Și la fel ca tine, nici eu nu pricepeam de ce uneori (sau deseori?) eram perceput ca dur și inflexibil. Răspunsul este simplu, deoarece am picat în ispita supraestimării personale, iar asta vine la pachet – fie că vrei sau nu – cu păcatul subestimării celorlalți. Vălul mi-a căzut de pe ochi destul de curând citind pasajul din Epistola lui Pavel către Romani (12:1-11) în contextul căruia expresia „dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora”, a căpătat o lumină nouă.

Indiferent de darul și chemarea pe care o ai, nu ești nimic mai mult decât unul dintre mădularele Trupului lui Hristos, iar perspectiva pe care o ai asupra realității este limitată la specificitatea darului tău și a măsurii tale de credință. Fiecare dintre cele cinci simțuri ale trupului este manifestat prin anumite mădulare specializate (ochi-văz, piele-pipăit, ureche-auz, nas-miros, gură-gust), dar nici unul dintre ele nu percepe întreaga realitate, ci doar părți din aceasta. Dacă ai intra într-o bucătărie și ai lua decizii bazându-te doar pe unul din aceste mădulare ai fi în mare pericol, dar dacă vei ține cont de percepțiile unite ale tuturor mădularelor atunci ai șanse să iei decizii înțelepte.

Pentru fiecare om, dar mai ales pentru lideri totul începe cu capacitatea de a cultiva o părere de sine cumpătată, potrivită cu măsura dată de Dumnezeu fiecăruia (v.3). Și fiecare om, dar mai ales noi liderii vom fi ispitiți să cultivăm o „părere de sine mai înaltă decât se cuvine”, adică să ne supraestimăm percepția asupra realității în timp ce subestimăm percepțiile celorlalți. Este ca și cum am privi realitatea printr-o gaură de cheie dar fără să fim conștienți de asta. Plecăm de la premisa greșită că, fiind lideri și având experiență sau instruire superioară vedem din realitate îndeajuns de mult pentru a ne forma o părere completă, sau măcar mai bună decât a celorlalți.

Ei bine, asta înseamnă să cazi în ispita supraestimării. Când nu mai cultivi o părere de sine cumpătată, când nu mai ești conștient de gaura ta de cheie, când uiți că ești doar „un mădular”, vei avea tendința să respingi ceea ce văd ceilalți prin găurile lor de cheie, te vei împotrivi informațiilor primite de la celelalte mădulare și vei lua decizii ținând cont doar de ceea ce percepi tu.
Prin urmare, înainte de ședința cu echipa, tu vei face toate calculele, vei trage linie și vei scrie rezultatul, apoi vei urmări să-i convingi pe ceilalți de justețea propriilor concluzii. Dragul meu, aceasta este rețeta eșecului.

Lideri care cad în această ispită pe termen lung vor crea o atmosferă ce va bloca creativitatea echipei precum și slujirea eficientă a acesteia. Cu timpul liderii cu potențial se vor simți sufocați și se vor îndepărta. Vei produce o cultură a supunerii fără cuvinte ceea ce va conduce inevitabil la plafonarea lucrării. Atunci când domini în felul acesta, biserica va căpăta chipul și asemănarea ta, cu punctele tale tari dar, din păcate, și cu toate slăbiciunile tale. Limitările tale vor deveni limitările bisericii.

De aceea schimbă-ți perspectiva și practica. Nu pleca la ședințe cu socotelile încheiate și concluzia trasă, ci pleacă conștient că socotelile le veți face împreună și rezultatul îl veți scrie împreună. Du-te la ședință cu anticiparea bucuroasă a descoperiri unei perspective a grupului, mult superioară oricărei perspective particulare/limitate. Când perspectivele par contradictorii, nu cădea în ispita mâniei, a impunerii sau a manipulării ci caută o soluție care să îmbine perspectivele atât cât se poate. Este o problemă de atitudine, de „simțire cumpătată”.

Învață-i și pe ceilalți această abordare cumpătată pentru a evita luptele inutile de putere și învăță-i să funcționeze ca mădulare „unii-altora” în Trupul lui Hristos. Fii un model pentru ei. În felul acesta vei produce o cultură sănătoasă a colaborării și nu a competiției. Fiecare va începe să conștientizeze că cunoaște în parte și prezintă realitatea doar în parte, astfel că va deveni mult mai deschis la perspectivele celorlalți. În loc de luptă pentru putere și impunerea voii proprii, fiecare va fi motivat de simțiri cumpătate iar respectul reciproc va fi prezent tot timpul. Astfel lucrarea va prospera și biserica va crește spiritual și numeric.

În concluzie, veghează să nu cazi în ispita supraestimării cultivând simțiri cumpătate și conștientizând că tu și echipa ta sunteți mădulare unii altora.
Iar dacă vrei să fii desăvârșit aplică cele scrise aici și acasă în relația cu soția sau soțul tău. Nu uita că sunteți mădulare unul-altuia în trupul familiei căci „cei doi vor fi un singur trup”.

Mult succes!