Nu există comentarii încă

Ispitele liderului 10 – Performanța

Dacă invidia face parte dintre ispitele foarte răspândite, dar rușinoase și de aceea greu de recunoscut de către lideri, performanța este o altă ispită foarte răspândită dar care are o aparență respectabilă.

Într-o lume care răsplătește performanța, liderii bisericilor pot foarte ușor să se molipsească ajungând să se distrugă pe ei și/sau bisericile pe care le conduc.

Performanța este capcana unei mentalități care leagă valoarea omului de succesul pe care îl are în viață (realizări materiale, intelectuale, sportive etc.). Ea spune cam așa: „Dacă vrei să-ți demonstrezi valoarea trebuie să faci performanță.”

Dorința de a performa poate veni din comparații, din dorința de afirmare, din dorința de semnificație, din dependența de părerea celorlalți, din dorința de a face impresie, din frica de a nu fi concediați, criticați sau depășiți de alții, din complexul de inferioritate etc.

Ispita performanței conduce la epuizarea liderului, la abuzarea oamenilor din echipă, la suprasolicitarea bisericii, la neglijarea „ritmurilor” naturale (a sezoanelor) și a încălcării „principiului odihnei”, la crearea unor mituri distructive legate de ce înseamnă să fii spiritual sau ce înseamnă să fii pasionat de Domnul sau înflăcărat, sau ce înseamnă o biserică „roditoare”.

Performanța nu este excelență. Performanța exclude odihna, excelența nu. Performanța epuizează, excelența nu. Performanța ignoră ritmurile, excelența nu. Performanța nu se poate bucura cu adevărat niciodată, excelența da. Performanța caută privirile celorlalți, excelența caută privirea Domnului. Performanța se măsoară comparativ cu alții, excelența se măsoară comparativ cu propria devenire.
 

Dumnezeu ne cere excelența dar ne-a dăruit un cadru pentru aceasta, cadru care cuprinde și porunca „de a te odihni”.

 

Un pastor alpinist spunea că parte din experiența escaladării muntelui este și odihna contemplativă din vârful acestuia. Trebuie să învățăm să ne oprim pentru a contempla împlinirile și realizările, să ne desfătăm în darurile lui Dumnezeu, în Dumnezeu Însuși. Biblia ne spune că plugarul muncește din greu, dar după aceea „se bucură” de roadele obținute.

În dinamica creșterii este inclusă și odihna. Acesta este paradoxul unui Dumnezeu extraordinar. Pentru a crește nu trebuie doar să muncești ci și să te odihnești. Un antrenor de bodybuilding avertiza asupra pericolului antrenamentului excesiv, scriind că cei care știu să alterneze antrenamentele cu odihna au o rată superioară de creștere a masei musculare comparativ cu cei care nu fac asta. Fără să știe el a descoperit ideea „ritmurilor” pe care le regăsim peste tot în Creație, așezate de un Dumnezeu înțelept.

Cel care a căzut în ispita performanței, muncește continuu, trage continuu la jugul realizărilor neținând cont de ritmurile și sezoanele vieții. Nu este de mirare că atâția lideri și pastori ajung la epuizare nervoasă și fizică care se manifestă prin boli cardiovasculare, depresii sau chiar falimente morale. Ei atrag în această cursă nebună echipele pe care le conduc ajungând să-și vulnerabilizeze atât propriile familii cât și familiile celor din echipă.

Workoholic-ul este în esență un idolatru, deoarece se închină propriilor realizări. El își trage seva din puțul crăpat al realizărilor. Dacă slujirea noastră ne fură bucuria odihnei în Domnul atunci am căzut în ispita performanței. Dacă nu ne putem opri sau mai rău, dacă ne simțim vinovați atunci când ne oprim și ne odihnim, atunci am căzut în ispita performanței. Dacă realizările altora devin bice pentru spinarea noastră propulsându-ne în noi încordări epuizante atunci am căzut în ispita performanței. Dacă ambalăm motoarele savurând în imaginație laudele celorlalți atunci am căzut în ispita performanței.

În încheiere vreau să precizez că opusul performanței nu este comoditatea, lenea sau lucrurile făcute de mântuială, ci așa cum am scris mai sus, excelența.

Privește, te rog la viața ta, la motivațiile adânci din inima ta. Recunoști ceva din ispita performanței? Dacă da, este timpul să te oprești și să exersezi disciplina „odihnei în Domnul” înainte de a fi prea târziu pentru tine, pentru familia ta, pentru echipa pe care o coordonezi și familiile lor și nu în ultimul rând, pentru biserica pe care o slujești.

Ultimele postari ale lui Laurentiu Funieru (vezi toate)
Distribuie pe Facebook
Author: Laurentiu FunieruCoordonator Strategic al Bisericii „Efraim” Târgoviște Funieru Laurențiu, născut pe 25 noiembrie 1964. Actualmente locuiește în Târgoviște unde slujește full-time de peste 10 ani în cadrul Bisericii Efraim. A absolvit Institutul de petrol și Gaze în anul 1991. În timpul studenției l-a cunoscut pe Dumnezeu, lucru care i-a transformat viața. După 10 ani de la convertire a simțit chemarea lui Dumnezeu pentru slujire, dedicându-se cu normă întreagă acesteia. A –absolvit un Master of Arts în anul 2013 de la TCM International Institute. La ora actuală slujește în cadrul echipei de conducere a bisericii Efraim ocupându-se cu predicarea, crearea de materiale pentru studiu și planificare strategică.

Postează un comentariu