Ce au corporațiile Google, Zappos și Disney în comun?
Răspunsul obișnuit este că toate au devenit firme internaționale de top. Răspunsul mai puțin cunoscut este că toate depun eforturi uriașe pentru a-și împuternicii angajații pentru a se menține în top. Ei nu sunt singurii însă. În contextul actual, din ce în ce mai multe firme sau organizații realizează că delegarea nu este o opțiune. Dar deși sună frumos în teorie, în realitate delegarea este mai grea decât pare, indiferent de poziția celui ce împuternicește. Motivele sunt diverse.
În articolul anterior (Motive pentru care liderii nu deleagă – partea 1) ne-am uitat la trei motive pentru care liderii nu deleagă: autosuficiența, diminuarea influenței, teama subminării și a înlocuirii. Continui cu motivele pentru care liderii nu deleagă deoarece diagnosticarea problemei este un prim pas necesar. Nu suficient, dar absolut necesar.
1. Nevoia exagerată de recunoaștere și apreciere
Orice lider dorește să fie văzut, apreciat și eventual răsplătit pentru munca sa. Această nevoie este legitimă până la un anumit punct. Nevoia de a fi recunoscut pentru orice succes minuscul, chemat în față și decorat pentru fiecare realizare a organizației, însă, este nelegitimă deoarece ea arată că acel lider se hrănește din aplauzele oamenilor și nu din relația cu Dumnezeu. Acest lucru este periculos deoarece oamenii sunt schimbători iar în momentul când aplauzele sunt îndreptate către altcineva, liderul, ca împăratul Saul, devine invidios și recurge la fel și fel de tertipuri. Pentru a preveni o astfel de reacție neplăcută, liderul instabil și dependent de aplauzele oamenilor preferă să nu delege lucrurile importante. Problem solved. Sau cel puțin așa crede.
Soluția? Pune pe primul loc relația cu Dumnezeu și nu uita că nevoia de apreciere și semnificație este împlinită cel mai mult în El. Cultivă o viață devoțională consecventă și profundă pentru a nu lăsa vreo sămânță de gelozie să încolțească în viața ta. Învață să împarți aprecierile / succesul cu echipa.
2. Comoditatea
Pentru a delega corespunzător, în vederea reușitei, este nevoie de comunicare frecventă, supraveghere atentă, investiție intențională a timpului și a resurselor. Pe scurt, de ucenicie. Liderului comod îi este mult mai simplu să nu își bată capul, mai ales când știe că acele sarcini delegate atentează la ceea ce prețuiește el mai mult. Comoditatea în acest caz duce la lenevie iar de lenevie greu mai scapi.
Soluția? Fă o prioritate din a delega, chiar dacă nu îți este comod. Atunci când ști unde trebuie să ajungi și care sunt pașii necesari pentru a ajunge acolo, fă pasul incomod de a împărtășii conducerea delegând sarcini importante. Astfel, ajungi mult mai rapid și mai creativ la rezolvarea problemelor.
3. Teama de eșec în sarcina delegată
Orice lider la un moment dat s-a confruntat cu această teamă dar în timp a reușit să o stăpânească înțelegând că numai cel care nu încearcă nimic nu cunoaște eșecul. Din păcate uită repede această lecție și ajunge să procedeze diferit cu eșecul celorlalți. Dacă pe al lui îl înțelege și chiar îl justifică, eșecul persoanei căreia îi deleagă îl sperie atât de tare încât preferă să nu mai delege. Teama poate fi obiectivă sau subiectivă. Obiectivă în sensul că nu are suficientă încredere în capacitățile persoanei respective, subiectivă deoarece adevăratul motiv este lipsa de asumare colectivă a consecințelor. Uneori se pierd bani, resurse importante, prietenii sau chiar oportunități mai mari … iar gândul acesta îl sperie. Mai degrabă se încarcă cu sarcini în plus muncind ore suplimentare, slujind cu zel peste program decât să se gândească la consecințele delegării.
Soluția? Asigură-te că ai pe lângă tine sau crești oameni competenți și de caracter care împărtășesc atât valorile cât și viziunea organizației. Fii pregătit să îți asumi împreună cu ceilalți orice consecință neplăcută. Acest lucru oferă persoanei împuternicite încrederea necesară pentru a fi creativ și pentru a persevera până la capăt.
Ce alte motive ai sugera? Ce soluții ai mai recomanda? Contactează-mă la: [email protected]
Adrian Vlad este absolvent al facultății de Teologie pastorală în cadrul Institutului Teologic Penticostal – București (2008) și al programului de master în Istoria gândirii creștine în cadrul Pentecostal Theological Seminary (Tennessee, SUA). A colaborat cu colegiul Ekklesia, ramura din Nashville, TN, predând un curs de specializare (Divine Healing). În prezent, urmează un program de Doctor of Ministry (Predicare și Leadership) în cadrul Seminarului Asbury Theological Seminary din Kentucky SUA. Este asistentul coordonatorului strategic ProLider. În 2011 s-a căsătorit cu Ronela-Iemima Vlad și împreună au trei copii, Rebeca, Daniel și Anna.
- Gestionarea înțeleaptă a banilor (II) - octombrie 26, 2023
- Gestionarea înțeleaptă a banilor (I) - octombrie 26, 2023
- Consecințele unei biserici închise între patru ziduri! - ianuarie 27, 2023
